ICCJ. Decizia nr. 5247/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5247/2009
Dosar nr. 7176/1/2009
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 1368 din 9 iulie 2009 a P.C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de N.A.C., procuror militar - şef al Serviciului de urmărire penală şi judiciar din cadrul Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care solicita recunoaşterea gradului profesional corespunzător acestui parchet, ca urmare a numirii într-o funcţie de conducere în cadrul autorităţii respective.
Pentru a pronunţa această hotărâre, P.C.S.M. a reţinut, în esenţă, că în situaţia în care s-ar considera că prin numirea procurorilor în funcţiile de conducere prevăzute la art. 55 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, conform procedurii derogatorii prevăzute de aceleaşi dispoziţii legale, aceştia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-ar eluda în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs.
A mai reţinut P.C.S.M. că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că, la încetarea mandatului pentru funcţia de conducere în care a fost numit, procurorul revine la instanţa sau parchetul de unde provine sau la altă instanţă sau parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii.
Împotriva Hotărârii nr. 1368/2009 a P.C.S.M., în temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 317/2004, a declarat recurs N.A.C., solicitând anularea acesteia şi să se constate că a dobândit gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurentul critică hotărârea C.S.M. pentru nelegalitate, arătând, în esenţă, că numirea sa în funcţia de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost făcută conform dispoziţiilor legale derogatorii, prevăzute de art. 55 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, şi că, prin această numire, a dobândit, implicit, gradul profesional aferent parchetului respectiv, în accepţiunea pe care chiar intimatul o dă noţiunii de grad profesional, prin Hotărârea nr. 878/2007.
În sprijinul cererii sale, recurentul invocă practica în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi anexează, în copie, Hotărârea C.S.M., secţia pentru procurori nr. 150 din 3 iulie 2008, prin care a fost numit în funcţia de procuror militar şef serviciu urmărire penală şi judiciar din cadrul Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susţinut că recursul este neîntemeiat, arătând, în esenţă, că singura modalitate de promovare a magistraţilor, într-o funcţie superioară de execuţie, este concursul sau examenul iar numirea procurorilor în funcţii de conducere, pe o perioadă determinată, la un nivel ierarhic superior funcţiei de execuţie deţinute nu trebuie confundată cu o promovare într-un grad profesional superior.
În sprijinul acestei apărări, C.S.M. a făcut referire la considerentele hotărârii recurate şi a arătat, în concluzie, că noţiunile de „promovare" şi „numire" sunt distincte şi că, dacă ar fi considerat că procurorii numiţi într-o funcţie de conducere, la un nivel ierarhic superior, dobândesc şi gradul profesional corespunzător, legiuitorul ar fi reglementat expres acest aspect.
În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar hotărârea atacată.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a apărărilor intimatului, ţinând seama de înscrisurile depuse la dosar şi de normele aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Hotărârea nr. 1368/2009 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie formulată de recurent.
Problema de drept supusă analizei vizează, deci, acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recurentului, care a fost numit în funcţia de procuror militar şef Serviciu urmărire penală şi judiciar din cadrul Secţiei Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile prevăzute de art. 55 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Într-adevăr, conform prevederilor art. 43 din Legea nr. 303/2004, „Promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs ..".
Regula concursului, consacrată de dispoziţiile legale citate, îşi găseşte, de asemenea, aplicarea şi în ceea ce priveşte numirea în funcţiile de conducere din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curţilor de apel şi parchetelor corespunzătoare [(art. 48 alin. (l) şi art. 49 alin. (l) din aceeaşi lege)].
În ceea ce priveşte promovarea în funcţiile de conducere din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A., nu se mai aplică, însă, regula concursului.
Astfel, potrivit prevederilor art. 55 alin. (l) din Legea nr. 303/2004, în temeiul cărora a fost numit recurentul în funcţia pe care o deţine, „Numirea în celelalte funcţii de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al D.N.A. se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de către C.S.M., la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau a procurorului şef al D.N.A., după caz".
Rezultă, din dispoziţiile legale citate, că numirea procurorilor în funcţii de conducere, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face fără concurs sau examen, prevederile legale în discuţie având caracter special, derogatoriu de la regula în materie de promovare, respectiv numire, a procurorilor în funcţii de execuţie sau de conducere, prevăzută de art. 43, 48 şi 49 din Legea nr. 303/2004.
De altfel, recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acesta ocupând, deja, prin actul numirii, o funcţie în cadrul autorităţii respective, ci recunoaşterea gradului profesional corespunzător acestui parchet, prin hotărârea recurată făcându-se confuzie între efectele instituţiei promovării procurorilor şi cele ale instituţiei numirii acestora.
Nu poate fi reţinut nici argumentul invocat de intimat, conform căruia, în lipsa unor prevederi legale exprese, numirea procurorilor într-o funcţie de conducere, la un nivel ierarhic superior, nu poate avea ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător structurii ierarhice respective.
Aceasta, întrucât, îndeplinind, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul numit în funcţia respectivă dobândeşte ipso facto gradul profesional corespunzător acelui parchet.
Cu privire la acest aspect, se constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878/2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează carierea magistraţilor", prin această hotărâre fiind, de altfel, recunoscut gradul profesional al unui procuror.
Or, în cauză, este necontestat că recurentul a fost numit, în condiţiile legii, într-o funcţie de conducere chiar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că, potrivit raţionamentului construit de către însuşi intimat, prin Hotărârea nr. 878/2007, a câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel în ierarhia parchetelor.
Pe de altă parte, nerecunoaşterea pentru recurent a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaştere a competenţei ce revine recurentului în exercitarea funcţiei în care a fost numit în cadrul acestei autorităţi.
Un argument suplimentar îl constituie, de asemenea, jurisprudenţa în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care nu poate fi ignorată în soluţionarea prezentului recurs şi care, prin deciziile pronunţate în această materie, a recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru procurorii aflaţi în situaţii similare.
O soluţie contrară, fără argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curţi, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera divergenţe de jurisprudenţa care ar genera un climat de incertitudine şi insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi de art. 6 din C.A.D.O.L.F.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi va anula Hotărârea nr. 1368/2009 a P.C.S.M., obligându-l pe intimat să-i recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.A.C. împotriva Hotărârii nr. 1368/2009 a P.C.S.M.
Anulează hotărârea recurată şi obligă intimatul C.S.M. să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5244/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5258/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
militia.freeforums.net/thread/86/dosar-penal-nicolau-adrian-2845