ICCJ. Decizia nr. 5244/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5244/2009
Dosar nr. 290/45/2008
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 46/ CA din 16 martie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.E., în contradictoriu cu pârâtul OGR., şi a recunoscut reclamantului dreptul de a exercita profesia de geodez şi dreptul de semnătură, prevăzut de Legea nr. 16/2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în baza pregătirii sale profesionale, de licenţiat al Academiei de Înalte Studii Militare, arma artilerie, specialitatea artilerie şi rachete, reclamantul a activat în profesia de cadastrist, de ani de zile, obţinând autorizaţia seria IS nr. 00011/2002 emisă de O.N.C.G.C. Iaşi, a realizat şi realizează cu profesionalism şi onestitate lucrări de cadastru şi topografie.
De asemenea, reţine prima instanţă, cum prin Decizia nr. 1150/2008 a Curţii Constituţionale, Legea nr. 16/2007 privind organizarea şi exercitarea profesiei de geodez a fost declarată neconstituţională, reclamantul nu mai este ţinut de prevederile acesteia, fiind îndreptăţit să-şi continue activitate, în temeiul autorizaţiei pe care o deţine.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ. În motivarea recursului formulat, pârâtul arată, în esenţă, că instanţa de fond a ignorat prevederile art. 2 alin. (l) din Legea nr. 16/2007, care condiţionează exercitarea profesiei de geodez de absolvirea cu diplomă de studii superioare în domeniul geodeziei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a invocat excepţia lipsei capacităţii juridice a recurentului, invocând Decizia nr. 1150/2008 a Curţii Constituţionale, prin care Legea nr. 16/2007 privind organizarea şi exercitarea profesiei de geodez a fost declarată neconstituţională, şi susţinând că personalitatea juridică a organizaţiei profesionale recurente a încetat, ca efect al deciziei respective.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că excepţia invocată de intimat este neîntemeiată iar recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
I. În ce priveşte excepţia:
Într-adevăr, entitatea recurentă a fost înfiinţată prin Legea nr. 16/2007 care, la art. 20 alin. (l), prevede că „Ordinul se înfiinţează în condiţiile legii ca organizaţie profesională, nonprofit, cu personalitate juridică de drept privat, apolitică, de interes public, cu patrimoniu şi buget proprii, autonomă şi independentă. Ordinul are rolul de a reprezenta şi ocroti, la nivel naţional şi internaţional, interesele profesiei de geodez".
Potrivit prevederilor art. 40 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, „Persoana juridică încetează de a avea fiinţă prin comasare, divizare sau dizolvare."
Or, în speţă, nu a intervenit nici unul din cazurile legale de încetare a personalităţii juridice, mai sus menţionate.
De asemenea, un alt mod de încetare a personalităţii juridice a unui organism înfiinţat prin act normativ este emiterea, în acest sens, a unui alt act normativ cu aceeaşi forţă juridică.
În cauză, însă, nu a fost emis un act normativ cu putere de lege, care să prevadă desfiinţarea OGR., iar declararea ca neconstituţională a Legii nr. 16/2007 nu poate produce acest efect.
II. Pe fond:
Problema de drept cu care reclamantul a învestit instanţa şi asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond prin sentinţa recurată vizează îndeplinirea de către acesta, titular al diplomei de studii cu durata de 3 ani, întrucât a urmat „cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri Activi de Artilerie, specialitatea „artilerie", a condiţiilor prevăzute de art. 2 alin. (l) din Legea nr. 16/2007 privind organizarea şi exercitarea profesiei de geodez.
Potrivit prevederilor legale susmenţionate, „Profesia de geodez poate fi exercitată de specialişti cu diplomă de studii superioare de lungă sau de scurtă durată din domeniul geodeziei, recunoscută de statul român, precum şi de cetăţenii români care au obţinut un astfel de document într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, denumiţi în continuare geodezi".
Prin Decizia nr. 1150 din 6 noiembrie 2008, Curtea Constituţională a României a admis, însă, excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 16/2007, astfel că, faţă de prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu cele ale art. 147 alin. (4) din Constituţia României, acţiunea formulată de reclamant a rămas fără temei juridic, recursul, pe cale de consecinţă, urmând să fie admis.
Efectul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 16/2007, potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constă, aşadar, în aceea că „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale.
Cum Decizia Curţii Constituţionale se aplică şi speţei de faţă, aceasta are ca efect lipsa cadrului legal ce-i conferea organizaţiei profesionale recurente atribuţiile de acordare a dreptului de semnătură şi a gradelor de autorizare, privind exercitarea profesiei de geodez şi, implicit, lipsa temeiului juridic al acţiunii formulate de reclamant.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea reclamantului şi a recunoscut acestuia dreptul de a exercita profesia de geodez şi dreptul de semnătură, în lipsa cadrului legal prevăzut în acest sens.
Faţă de cele arătate, va fi respinsă excepţia lipsei capacităţii juridice a recurentului, va fi admis recursul şi modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei capacităţii juridice a recurentului-pârât.
Admite recursul declarat de pârâtul OGR. împotriva sentinţei nr. 46/ CA din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul D.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5155/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5247/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
