ICCJ. Decizia nr. 5487/2009. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.5487/2009
Dosar nr. 203/42/2009
Şedinţa publică din 2 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC L. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice) constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03, nr. 10375 din 31 iulie 2006.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a luat cunoştinţă de existenţa acestui certificat din 3 octombrie 2008, cu ocazia chemării sale în judecată, în calitate de pârâtă, de către S.N.P. P. S.A., în dosarul nr. 5621/105/2008, şi, în urma îndeplinirii procedurii prealabile, pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice) i-a comunicat, prin adresa nr. 194390 din 21 octombrie 2008, că anularea este posibilă, conform art. l alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
La termenul de judecată din data de 24 februarie 2009, pârâta S.N.P. P. SA – P. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia tardivităţii plângerii prealabile.
La acelaşi termen de judecată, pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Prin sentinţa nr. 87 din 24 februarie 2009, Tribunalul Prahova a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Ploieşti, prin sentinţa nr. 79 din 7 mai 2009, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi tardivităţii procedurii prealabile invocate de pârâta S.N.P. P., sucursala Brazi, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice) şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC L. SRL.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a societăţii reclamante SC L. SRL, Curtea a constatat că aceasta se pretinde vătămată în drepturile sale legitime prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 10375 din 31 iulie 2006 emis în favoarea societăţii pârâte, întrucât construcţiile dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare de reclamantă sunt edificate pe un teren ce este inclus în acest act administrativ unilateral, astfel că este îndreptăţită să promoveze prezenta acţiune.
Referitor la excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile invocată de societatea pârâtă, Curtea a constatat că societatea reclamantă a luat cunoştinţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate la 3 octombrie 2008, plângerea prealabilă formulată de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice), la data de 21 octombrie 2008 respectând întrutotul termenul prevăzut de art. 7 alin. (3) din legea contenciosului administrativ.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor, instanţa a reţinut că aceasta este neîntemeiată întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 03, nr. 10375, a fost emis de fostul Minister al Economiei şi Comerţului, denumire pe care o avea acest pârât la 31 iulie 2007, conform HG nr. 738/2003.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că terenul în suprafaţă de 10219 m.p. şi cota indiviză de 62 m.p., imobile evidenţiate în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emise de M.E.C. la 31 iulie 2006, seria M 03 nr. 10375 s-au aflat în administrarea societăţii pârâte încă din anul 1964, potrivit Decretului C.S.R.P.R. nr. 124/1964.
S-a mai reţinut că, în anul 1990, imobilul se afla în patrimoniul persoanei juridice a cărei succesoare este societatea pârâtă, pe teren existând mai multe clădiri şi amenajări, în care-şi desfăşoară activitatea societatea, astfel cum rezultă din planurile cadastrale întocmite în vederea obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate conform HGR. nr. 834/1991.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC L. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond nu a avut în vedere că prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea societăţii S.N.P. P., sucursala Brazi, societăţii reclamante i-a fost afectat dreptul de proprietate asupra unei clădiri în suprafaţă de 31,72 m.p., dându-i-se pârâtei posibilitatea să solicite evacuarea sa de pe suprafaţa de teren ocupată de clădire.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, şi probele administrate, în baza art. 304x C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (l) teza a II-a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce priveşte calitatea intimatei-pârâte S.N.P. P., sucursala Brazi, de proprietar al spaţiului construit, Înalta Curte apreciază că trebuie evidenţiate următoarele aspecte legate de regimul juridic al terenului în discuţie.
La momentul ridicării construcţiei proprietar SC C.E.C. SRL, acesta era titular al unui contract de închiriere pentru terenuri neagricole, contract care la art. 9 lit. e) prevedea ca obligaţie pentru chiriaş, aceea de a nu executa construcţii cu caracter definitiv sau temporar fără aprobarea prealabilă a proprietarului, aprobare care de altfel nu a fost solicitată.
Cel de-al doilea aspect care este relevant pentru prezenta cauză, este acela care rezultă din Certificatul de Urbanism nr. 253 din 22 iulie 1996, emis de către C.J. Prahova, în care se menţionează că „prezentul certificat de urbanism poate fi utilizat conform cererii pentru spaţiu comercial, construcţie cu caracter provizoriu". În cuprinsul aceluiaşi înscris se arată că „terenul este proprietate de stat în administrarea SC P. S.A, menţiuni care se regăsesc şi în Autorizaţia de Construire nr. 162 din 17 septembrie 1996.
Un alt aspect important care trebuie reţinut este acela că în Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC C.E.C. SRL şi SC L. SRL se arată că obiectul vânzării este o construcţie situată pe un teren închiriat, proprietatea S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi, având număr cadastral provizoriu 1316.
Prin urmare, din aspectele învederate reiese că recurenta-reclamantă SC L. SRL a avut cunoştinţă de faptul că obiectul vânzării este o construcţie situată pe un teren închiriat, proprietatea S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi, având număr cadastral provizoriu 1316.
În altă ordine de idei, terenul în suprafaţă de 10219 m.p. şi cota indiviză de 62 m.p., imobile evidenţiate în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de fostul Minister al Economiei şi Comerţului la 31 iulie 2006, seria M 03 nr. 10375, s-au aflat în administrarea societăţii intimate S.N.P. P., sucursala Brazi, încă din anul 1964, potrivit Decretului C.S.R.P.R. nr. 124/1964.
Societatea intimată este o societate comercială cu capital de stat înfiinţată prin OUG nr. 49/1997 sub denumirea de S.N.P. P. SA Bucureşti, prin reorganizarea R.A.P. „P." Bucureşti, iar în conformitate cu art. 19 şi 20 din Legea nr. 15/2000, bunurile aflate în patrimoniul societăţilor la momentul înfiinţării sunt proprietatea acestora.
Potrivit dispoziţiilor HG nr. 834/1991, terenurile societăţilor comerciale cu capital de stat şi ale regiilor autonome, aflate în patrimoniul acestora la data înfiinţării lor, ce sunt necesare desfăşurării activităţii, conform obiectului lor de activitate, se stabilesc şi se evaluează conform procedurii prevăzute de acest act normativ şi de Criteriul nr. 2665/1992 emis de Ministerul Finanţelor, procedură ce se finalizează prin eliberarea certificatului de atestare a dreptului conform art. 21 din Criteriu.
În acord cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, se constată că certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 10375 din 31 iulie 2006 a fost emis de fostul Minister al Economiei şi Comerţului în favoarea societăţii intimate, cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în această materie, respectiv HG nr. 834/1991 şi Criteriul nr. 2665/1992 emis de Ministerul Finanţelor, în aplicarea art. 20 din Legea nr. 15/1990.
Mai mult decât atât, S.N.P. P. SA este îndreptăţită să beneficieze de aceste dispoziţiile legale, întrucât imobilul în cauză se afla în patrimoniul său încă din anul 1990, fiindu-i transmis în administrare prin Decretul C.S.R.P.R. nr. 124/1964.
Pe de altă parte, la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra construcţiei, societatea recurentă a avut cunoştinţă de regimul juridic al terenului pe care este situată clădirea, făcându-se menţiune expresă în contract că respectivul teren este închiriat şi proprietatea societăţii S.N.P. P. SA, sucursala Brazi, neavând nicio relevanţă faptul că ulterior a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru imobilul în discuţie.
Se constată că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea intimatei-pârâte, recurenta nu a fost prejudiciată în nici un mod în drepturile sale, aceasta fiind proprietara unei clădiri în suprafaţă construită de 31,72 m.p. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2653 din 01 septembrie 2009 de B.N.P. M.O., neavând nici un drept asupra terenului pe care este edificată construcţia şi nefiindu-i aplicabilă procedura prevăzută de HG nr. 834/1991.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC L. SRL Prahova împotriva sentinţei nr. 79 din 7 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5485/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5489/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
