ICCJ. Decizia nr. 5542/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5542/2009
Dosar nr. 6312/1/2009
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 363 din 23 iulie 2009 a secţiei pentru procurori a C.S.M., a fost dispusă suspendarea din funcţie a lui V.M.R., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, începând din 23 iulie 2009 şi până la soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii nr. 7/P din 21 mai 2009 a secţiei pentru procurori a C.S.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, secţia pentru procurori din cadrul C.S.M. a reţinut că prin hotărârea nr. 7/P din 21 mai 2009, secţia pentru procurori a admis acţiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru procurori şi, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, a aplicat numitului V.M.R. sancţiunea disciplinară a excluderii din magistratură, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) din aceeaşi lege indicată.
Împotriva hotărârii de excludere din magistratură, V.M.R. a declarat recurs, iar secţia pentru procurori a dispus, prin hotărârea nr. 363 din 23 iulie 2009, suspendarea din funcţie conform dispoziţiilor prevăzute de art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, care prevăd expres faptul că „în cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcţie a judecătorilor/procurorilor, se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcţie, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei de către instanţa competentă”.
Împotriva acestei hotărâri de suspendare din funcţie, V.M.R. a formulat recurs, invocând dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că sancţiunea suspendării din funcţie poate fi aplicată numai când există o hotărâre de eliberare din funcţie a judecătorului sau procurorului, ori în cazul recurentului nu există o astfel de hotărâre.
Aşa cum s-a reţinut prin încheierea din 26 noiembrie 2009, când pronunţarea soluţiei a fost amânată, reprezentanta C.S.M. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului de faţă, precizând că, prin hotărârea nr. 1974, Plenul C.S.M. a respins contestaţia pe care reclamantul a formulat-o împotriva hotărârii nr. 363 din 23 iulie 2009 a secţiei pentru procurori a C.S.M., această din urmă hotărâre fiind recurată de către recurent, dosarul având termen la 20 ianuarie 2010 la această secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul este inadmisibil.
Într-adevăr, potrivit art. 651 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările introduse prin O.U.G. nr. 50/2006, „(1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările ulterioare, recursul împotriva hotărârilor de suspendare din funcţie a judecătorului sau procurorului nu este suspensiv de executare. (2) În cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcţie a judecătorului sau procurorului, se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcţie până la soluţionarea irevocabilă a cauzei de către instanţa competentă”.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Plenul C.S.M. soluţionează contestaţiile formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile C.S.M., cu excepţia celor date în materia disciplinară”.
Astfel fiind, atacarea hotărârii nr. 363 din 23 iulie 2009 a secţiei pentru procurori a C.S.M. cu recurs la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este inadmisibilă, în condiţiile în care recurentul a susţinut că nu este vorba de o cale de atac greşit îndreptată.
De altfel, aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, recurentul a atacat hotărârea nr. 363 din 23 iulie 2009 a secţiei pentru procurori a C.S.M. cu contestaţie la Plenul C.S.M. care, prin hotărârea nr. 1494 din 11 septembrie 2009, a respins contestaţia respectivă.
În concluzie, recursul de faţă, care vizează o hotărâre adoptată de o secţie a C.S.M., este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, astfel că va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.M.R. împotriva hotărârii nr. 363 din 23 iulie 2009 a secţiei pentru procurori a C.S.M., ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5541/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5543/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
