ICCJ. Decizia nr. 5543/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5543/2009
Dosar nr. 28262/3/2008
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1929 din 06 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu P.A.T. şi a fost constatată existenţa calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a constatat că P.A.T. a fost urmărit prin supraveghere informativă de fosta Securitate până în anul 1985 când acesta a acceptat să colaboreze cu Securitatea, fiind recrutat pe baza unui material compromiţător.
Instanţa a reţinut că P.A.T. a colaborat cu Securitatea sub numele conspirativ „P.” în perioada 1985-1989, precum şi faptul că pârâtul a furnizat 14 materiale scrise care au contribuit la cunoaşterea activităţii suspectului, precum şi alte aspecte de interes operativ.
Instanţa a reţinut că P.A.T. a fost dirijat în activitatea de colaborare de către ofiţerii de securitate să acţioneze, pe lângă legăturile cu cetăţenii străini şi în rândul românilor care deţineau funcţii importante în cadrul unor întreprinderi şi instituţii din Iaşi, precum şi în rândul persoanelor care au avut delegaţii la anumite posturi în străinătate, pe diferite perioade de timp.
De asemenea, a furnizat informaţii despre intenţiile, stările de spirit şi comentariile studenţilor arabi.
Instanţa a constatat că activitatea desfăşurată de pârât prin care a furnizat informaţii despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar informaţiile furnizate nu au privit o cauză pentru care a fost cercetat, pentru a beneficia de excepţia prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că a fost constatată calitatea de colaborator al Securităţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs recurentul susţine, în esenţă, faptul că sentinţa pronunţată s-a dat cu încălcarea legii, pentru că informaţiile date nu incriminau persoanele vizate şi nici nu au îngrădit dreptul la viaţa privată şi la libertatea opiniilor acestora.
De asemenea, recurentul invocă încălcarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialităţii din perspectiva faptului că cererea de amânare datorată imposibilităţii de a se prezenta la data judecării cauzei nu a fost luată în considerare, dar şi a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reţinută.
Este necontestat faptul că recurentul-pârât a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, cu atât mai mult cu cât cele reţinute de prima instanţă în baza înscrisurilor care există la dosarul cauzei nu au făcut obiectul criticilor recurentului.
Informaţiile vizau, fără niciun dubiu, îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, precum dreptul la libertatea cuvântului şi a opiniilor (art. 28 din Constituţia României din 1965), dreptul la libertatea opiniilor şi libertatea de exprimare (art. 19 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptul la viaţa privată (art. 17 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice).
Notele informative date şi semnate de recurent cu numele conspirativ de colaborare „P.” ce au fost depuse la dosarul cauzei, şi care au fost menţionate şi în sentinţa recurată, chiar dacă nu au dus la cercetarea sau incriminarea persoanelor la care se refereau, au fost exploatate la dosarul de urmărire informativă ori la dosarele personale ale urmăriţilor.
Prin urmare, hotărârea recurată nu este lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât recurentul se încadrează în categoria de „colaborator al Securităţii”, astfel cum această noţiune a fost definită în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare.
Celelalte critici referitoare la încălcarea dreptului la apărare sunt, de asemenea, nefondate.
La judecata în fond, recurentului-pârât, în baza art. 156 C. proc. civ., i-a fost admisă cererea de amânarea în vedere angajării unui apărător, prin încheierea din 11 martie 2009, însă acesta nu a finalizat acest demers.
La termenul din 22 aprilie 2009, când a rămas în pronunţare cauza, a fost prezent la judecată reprezentantul reclamantului, iar pârâtului-recurent i s-a acordat posibilitatea de a depune concluzii scrise, fiind amânată pronunţarea la 06 mai 2009 după perioada menţionată în certificatul medical, respectiv 18-25 aprilie 2009, în care pârâtul a avut probleme de sănătate.
Principiul contradictorialităţii impune ca toate elementele procesului să fie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, astfel încât fiecare parte să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia adusă judecăţii. După cum se constată, recurentului-pârât, prin acordarea unui termen pentru apărare şi prin amânarea pronunţării în vederea depunerii de concluzii scrise, i-a fost respectat de instanţă dreptul la apărare, fiind respectat şi principiul contradictorialităţii, care presupune, în esenţă, dreptul de a-şi prezenta observaţiile.
Nu se poate reţine nici încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenţia Europeană Drepturilor Omului întrucât instanţa, aşa cum s-a menţionat, a respectat principiul contradictorialităţii şi a asigurat părţilor poziţii de egalitate pentru a prezenta toate elementele de drept şi de fapt în baza cărora urma a se pronunţa soluţia în cauză.
Mai mult, nici în motivele de recurs recurentul nu a făcut vreo menţiune referitoare la astfel de elemente.
În concluzie, Înalta Curte având în vedere considerentele expuse, cât şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.A.T. împotriva sentinţei civile nr. 1929 din 06 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5542/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5550/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
