ICCJ. Decizia nr. 5550/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5550/2009
Dosar nr. 85/43/2009
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin acţiunea formulată la Curtea de Apel Târgu Mureş, reclamanta Parohia Greco-Catolică a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea deciziei nr. 1965 din 16 decembrie 2008.
Prin decizia nr. 1965 din 16 decembrie 2008 s-a respins cererea reclamantei de restituire a imobilului situat în comuna Sângeorgiu de Mureş.
Reclamanta a criticat decizia nr. 1965/2008 susţinând că imobilul a fost preluat fără titlu de Statul Român şi că, deşi în prezent este nefolosit, iar autorităţile locale sunt de acord cu retrocedarea, Comisia a ignorat starea de drept şi de fapt existentă.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 71 din 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că imobilul în litigiu a fost proprietatea Parohiei Greco-Catolice şi a fost trecut în proprietatea Parohiei Ortodoxe în baza Decretului nr. 177/1948, astfel încât la data soluţionării cererii de retrocedare şi la data adoptării deciziei nr. 1965 din 16 decembrie 2008 se afla în proprietatea tabulară a Parohiei Ortodoxe, drept intabulat în cartea funciară Sângeorgiu de Mureş.
Casa şi terenul din litigiu au avut destinaţia de casă parohială a preotului greco-catolic de la acea vreme, aşa cum declară chiar reclamanta în motivarea acţiunii.
Nefiind vorba de un lăcaş de cult şi având în vedere că imobilul este proprietatea Parohiei Ortodoxe şi nu a uneia din persoanele sau autorităţile enumerate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, instanţa de fond a considerat că soluţia adoptată prin decizia nr. 1965 din 16 decembrie 2008 este considerată temeinică şi legală.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta Parohia Greco-Catolică a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică şi nelegală, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivele de recurs se arată că imobilul în litigiu a constituit proprietatea reclamantei până la 01 decembrie 1948 când Biserica Greco Catolică Unită cu Roma a fost desfiinţată prin Decretul-Lege nr. 177/1948, iar imobilul a fost preluat fără titlu de Statul Român şi atribuit Parohiei Ortodoxe Române din localitate, care şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului, imobil ce a fost casa parohială a preotului greco-catolic.
Din conţinutul O.U.G. nr. 94/2000 rezultă că intenţia legiuitorului a fost aceea de a restitui foştilor proprietari – culte religioase, imobilele de care au fost deposedaţi prin efectul legilor abuzive ale fostului regim comunist, astfel că nu se poate face distincţie între persoanele ale căror imobile sunt deţinute de organele statului sau ale administraţiei de stat şi care pot fi restituite şi persoanele ale căror imobile se află în posesia unor culte religioase şi care nu ar avea dreptul la restituire.
Se apreciază că o altă interpretare ar încălca principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, principiu consacrat de art. 16 din Constituţia României, dar şi art. 21 din acelaşi act normativ referitor la accesul liber la justiţie.
S-a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Comisia specială de retrocedare a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat restituirea de către comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România a unui imobil situat în Sângeorgiu de Mureş, imobilul având destinaţie de casă parohială a preotului greco-catolic.
Prin urmare, obiectul litigiului îl constituie un imobil cu destinaţie de casă parohială care a aparţinut Parohiei Greco-Catolice şi care, după preluarea imobilului de către Statul Român, a trecut în proprietatea Parohiei Ortodoxe, fiind înscris acest drept în cartea funciară.
Situaţia juridică a lăcaşurilor de cult şi a caselor parohiale care au aparţinut Bisericii Greco-Catolice şi care au fost preluate de Biserica Ortodoxă Română a făcut obiectul de reglementare al Decretului-Lege nr. 126/1990 unde, în art. 3, s-a prevăzut că problema acestora va fi soluţionată de o comisie mixtă, formată din reprezentanţii celor două culte religioase, ţinând seama de dorinţa credincioşilor din comunităţile care deţin aceste bunuri.
Art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 a fost modificat prin O.G. nr. 64/2004, iar prin Legea nr. 182/2005 de aprobare a O.G. nr. 64/2004, s-a stabilit întreaga procedură că urmează a fi parcursă, cu instituirea unor termene, dar şi posibilitatea parcurgerii la acţiunea de drept comun (atunci când comisia nu se întruneşte, când nu se ajunge la nici un rezultat ori decizia nemulţumeşte una din părţi), iar competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a fost conferită tribunalelor.
Prin instituirea acestei proceduri, în cazul lăcaşurilor de cult şi a caselor parohiale ce au aparţinut Bisericii Greco-Catolice şi care au fost prezente de Biserica Ortodoxă Română, s-a încercat asigurarea unei căi amiabile de soluţionare a neînţelegerilor, dar şi o modalitate concretă de asigurare a accesului la justiţie.
Fiind instituită o procedură specială pentru casele parohiale ce au aparţinut Bisericii Greco-Catolice, nu pot fi aplicate dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000 ce reprezintă dreptul comun în materia restituirii imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase, ci numai cele prevăzute de Decretul-Lege nr. 126/1990, cu modificările ulterioare.
De remarcat este şi faptul că în motivele de recurs se fac referiri la unele articole din Constituţia României, dar nu prin raportare la textul O.U.G. nr. 94/2000, republicată, ci la o interpretare dată acestui act normativ.
Oricum, neconstituţionalitatea unui text poate fi stabilită numai de către Curtea Constituţională în cadrul procedurii instituite prin Legea nr. 47/1992.
Dar, având în vedere că există o procedură specială pentru retrocedarea imobilului casă parohială ce a aparţinut Parohiei Greco-Catolice, aceasta va putea iniţia demersurile pentru restituirea acestuia, mai ales că, se susţine, imobilul a avut destinaţia de grădiniţă şi chiar autorităţile locale sunt de acord cu restituirea acestuia.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parohia Greco-Catolică, împotriva sentinţei civile nr. 71 din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5543/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5553/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
