ICCJ. Decizia nr. 5628/2009. Contencios. Alte cereri. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5628/2009
Dosar nr.6198/1/2009
Şedinţa publică din 08 decembrie 2009
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 iulie 2009 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, B.C. a chemat în judecată S.R., prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând restabilirea situaţiei anterioare discriminării, anularea situaţiei prin discriminare, potrivit dreptului comun şi punerea în executare silită a despăgubirilor civile rezultate în urma erorilor judiciare penale cerute în dosarele civile nr. 38981/3/2006 şi nr. 6578/3/2007.
În motivarea cererii sale, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. l din Legea nr. 554/2004 şi OG nr. 137/2000, petentul arată, în esenţă, că se consideră o persoană discriminată în sensul dispoziţiilor ordonanţei sus amintite şi solicită punerea în executare a despăgubirilor rezultate în urma erorilor judiciare penale, solicitate în dosarele civile nr. 38981/3/2006 şi nr. 6578/3/2007.
Cererea este inadmisibilă.
Conform prevederilor art. 8 alin. (l) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2.004, „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. l alin. (l) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea In tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
Rezultă din dispoziţiile legale citate că obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ poate viza numai un act administrativ, astfel cum acesta este caracterizat de art. 2 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit textului legal amintit, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".
În speţa de faţă, în raport cu precizările făcute de petent la termenul de judecată din data de 08 decembrie 2009, Înalta Curte constată că obiectul cererii este de natură civilă, petentul solicitând punerea în executare silită a despăgubirilor civile stabilite prin hotărârea din 07 octombrie 2008 a Secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cum actele deduse judecăţii nu sunt acte administrative, în sensul prevederilor art. 2 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cererea petentului nu se circumscrie obiectului acţiunii judiciare în contencios administrativ, astfel cum acesta este prevăzut de art. 8 alin. (l) raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, conform art. 4 pct. (l) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile în interesul legii, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată, astfel încât şi sub acest aspect cererea petentului este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea formulată de B.C., ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5621/2009. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 5732/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
