ICCJ. Decizia nr. 5735/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5735/2009
Dosar nr. 5668/2/2008
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC K.I. SRL a formulat plângerea împotriva măsurii reţinerii prin emiterea adeverinţelor de reţinere a bunurilor din 16 aprilie 2008 şi din 17 aprilie 2008 dispusă de A.N.A.F. – A.N.V. – D.R.A.O.V. Bucureşti, solicitând anularea acestora şi obligarea pârâtei să restituie bunurile reţinute, să fie obligată pârâta la plata beneficiului nerealizat cauzat de necomercializarea bunurilor reţinute.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 665 din 18 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC K.I. SRL Ilfov, în contradictoriu cu pârâta A.N.V. – D.R.A.O.V. Bucureşti şi a anulat actele administrative (buletine de reţinere) din 16 aprilie 2008 şi din 17 aprilie 2008 emise de pârâtă, obligând-o pe aceasta la restituirea bunurilor reţinute prin actele anulate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Aşa cum a fost formulată, cererea de chemare în judecată a avut ca temei Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamanta, în raport de art. 1 din acest act normativ, solicitând autorităţii publice pârâte revocarea actului (buletinul de reţinere) şi, pe cale de consecinţă, restituirea bunurilor reţinute, parcurgând şi procedura prealabilă.
Instanţa de fond a apreciat că nu poate fi luată în considerare susţinerea pârâtei, potrivit căreia reclamanta contestă un act civil şi că, în speţa dedusă judecăţii, este vorba de o acţiune civilă, iar nu de un act administrativ, reţinând că principalul capăt de cerere este anularea buletinelor de reţinere şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la restituirea bunurilor reţinute prin adeverinţele de reţinere, care în raport de situaţia de faţă a produs deja efecte juridice.
Pentru a pune în discuţie existenţa unui contract civil, arată prima instanţă, trebuiesc îndeplinite condiţiile cerute de art. 948 C. civ. în ceea ce priveşte capacitatea, consimţământul, obiectul şi cauza actului juridic civil şi de art. 969 din acelaşi cod, cu privire la acordul de voinţă al părţilor; or, în speţă nu poate fi vorba despre un astfel de act juridic.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, nu poate fi luată în considerare cererea pârâtei de suspendare a judecăţii, în conformitate cu art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nu întruneşte condiţiile cerute de aceste dispoziţii legale, în sensul că nu s-a început urmărirea penală pentru infracţiunea care ar avea înrâurire asupra hotărârii ce urmează să se dea.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
Se arată în motivele de recurs că pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. se află în soluţionare Dosarul nr. 1096/P/2008 privind pe SC K.I. SRL, întrucât în urma verificărilor efectuate au rezultat elemente privind folosirea de către petenta la autoritatea vamală de documente comerciale falsificate şi introducerea în ţară de produse contrafăcute.
Acest dosar a fost înregistrat în urma unei acţiuni de supraveghere vamală când au fost identificate şi reţinute două camioane care circulau pe ruta Turcia-România şi care transportau marfă destinată societăţii reclamante.
Astfel, după verificarea declaraţiilor vamale de import, în mijlocul de transport ar fi trebuit să existe scaune de plastic şi folie de plastic, dar în urma controlului s-a constatat că în mijlocul de transport erau încărcate articole de îmbrăcăminte, accesorii încălţăminte, feronerie şi s-a procedat la reţinerea acestor mărfuri.
Şi în cel de-al doilea camion au fost inventariate mărfuri, respectiv articole de îmbrăcăminte şi accesorii, având inscripţionate mărci susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate, mărfuri care au fost reţinute.
Au fost înştiinţate organele de poliţie şi s-a deschis un dosar de urmărire penală.
Cu toate acestea, instanţa de fond, bazându-se numai pe susţinerile reclamantei, a admis acţiunea acesteia şi nu a analizat apărările autorităţii vamale.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
4. Soluţia instanţei de fond.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată instanţei de fond, reclamanta a solicitat anularea buletinelor de reţinere şi obligarea A.N.V. – D.R.A.O.V. Bucureşti să-i restituie bunurile reţinute prin acestea şi obligarea la plata beneficiului nerealizat, dar a renunţat la acest ultim capăt de cerere.
Instanţa de fond a motivat soluţia de respingere a excepţiei de necompetenţă materială şi respingerea cererii de suspendare, dar soluţia de admitere a acţiunii a fost motivată într-o singură frază.
Potrivit art. 261 C. proc. civ., „hotărârea se dă în numele legii şi va cuprinde, între altele, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor”.
Această dispoziţie din C. proc. civ., care consacră principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, a fost cuprinsă în lege pentru a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanţele superioare.
Chiar instanţa europeană a drepturilor omului a consacrat faptul că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţie, include şi obligaţia instanţelor de a proceda la un examen efectiv al argumentelor părţilor.
Cum, în speţă, motivarea soluţiei de admitere a acţiunii se reduce la o singură frază, fără a fi indicate motivele de fapt şi de drept, argumentele care au dus la admiterea cererii, în baza art. 304 pct. 7 C. proc. civ. va fi admis recursul şi va fi modificată sentinţa atacată.
Pe fondul cererii reclamantei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că adeverinţele de reţinere a bunurilor din 16 aprilie 2008 au fost întocmite de organele vamale deoarece în urma verificărilor efectuate au rezultat elemente privind folosirea de către reclamantă a unor documente falsificate şi introducerea în ţară de produse contrafăcute.
Bunurile considerate că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală au fost introduse în ţară la data de 13/14 aprilie 2008 şi aveau ca destinatar firma reclamantă.
Reprezentanţii firmei, în declaraţiile vamale, au indicat unele produse, iar în urma controlului au fost descoperite alte produse ce purtau sigla unor firme de îmbrăcăminte sau încălţăminte.
Pentru că s-a conturat săvârşirea unor infracţiuni au fost sesizate şi organele de cercetare penală, iniţial, dosarul fiind înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, iar ulterior s-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., la 23 iulie 2008.
Societatea reclamantă a solicitat anularea buletinelor de reţinere şi restituirea bunurilor, dar nu a fost indicat temeiul de drept al cererii.
Deşi instanţa de fond a reţinut că, aşa cum a fost formulată cererea, aceasta ar avea ca temei legea contenciosului administrativ, nu rezultă că reclamanta ar fi indicat textele incidente din Legea nr. 554/2004.
Dar considerând că reclamanta a avut ca temei dispoziţiile din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge cererea reclamantei pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea şi desfiinţarea cărora se prevede o altă procedură judiciară.
În materia bunurilor reţinute de organele vamale susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală există reglementată o procedură specială prin Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire.
Chiar aceste adeverinţe de reţinere a bunurilor au fost emise în baza acestui act normativ şi, fiind o procedură specială, se impune a fi urmată aceasta.
De aceea, în baza art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, acţiunea reclamantei SC K.I. SRL va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.N.V. – D.R.A.O.V. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 665 din 18 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC K.I. SRL Ilfov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5731/2009. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5758/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
