ICCJ. Decizia nr. 5758/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5758/2009
Dosar nr. 375/57/2009
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia I.M. Deva a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei şi A.N.A.F. – D.G.F.P. Hunedoara pentru anularea procesului-verbal de constatare din 22 noiembrie 2008, a deciziei din 18 februarie 2009, şi să se dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 135/F/CA din 03 iunie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia I.M. Deva, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, prin care solicita suspendarea executării procesului-verbal de constatare din 22 decembrie 2008, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 38.853,60 euro.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 22 decembrie 2008 s-a constatat că reclamanta, în calitate de beneficiar al fondurilor europene, nu a îndeplinit întocmai obligaţiile asumate prin contract cu privire la condiţiile de desfăşurare a contractului de grant încheiat şi s-a constatat neeligibilitatea parţială a costurilor din cadrul proiectului.
Neregulile constatate se referă la mai multe aspecte, şi anume stabilirea unei noi echipe de implementare a proiectului fără încheierea unui act adiţional cu autoritatea contractantă, schimbarea lectorilor desemnaţi pentru susţinerea contractului cu alţi lectori, care nu au predat în cadrul proiectului şi care nu se regăsesc pe statele de plată, fiind încheiate cu aceştia contracte civile şi nu contracte de muncă. Statele de plată depuse la I.T.M. Hunedoara sunt diferite faţă de cele prezentate în susţinerea proiectului. Salariile lectorilor s-au decontat pe toată durata proiectului, deşi cursurile au început în luna aprilie şi iunie. S-a mai constatat, prin titlul de creanţă, că partenerul ales în derularea contractului, SC E.P. SRL nu prezenta condiţii de eligibilitate potrivit condiţiilor impuse de Ghidul solicitantului, deoarece, potrivit certificatului de atestare fiscală, avea datorii restante. S-a mai constatat că a fost modificată structura cursurilor de formare profesională, fără a se solicita acordul autorităţii contractante. Nu au fost prezentate justificări cu privire la folosirea echipamentelor şi programelor de contabilitate în activitatea de predare. Asociaţia nu a respectat procedura de licitaţie publică şi a încheiat cu partenerii SC E. SRL, SC E.P. SRL, SC D. SRL contracte comerciale pentru evaluarea proiectului, existând conflict de interese în încheierea acestor contracte. Au fost decontate cheltuieli pentru internet, abonament cablu şi alte utilităţi care nu îndeplineau condiţiile legale pentru a fi decontate. Nu a fost ţinută o bază de date relevantă privind structura calificărilor solicitate, numărul şi structura locurilor de muncă vacante, iar asociaţia nu a îndeplinit indicatorul de plasare pe piaţa forţei de muncă a 60 de persoane dintre absolvenţi pentru meseriile pentru care s-au organizat cursuri de calificare şi iniţiere.
Toate aceste nereguli au fost constatate de către autoritatea pârâtă prin procesul-verbal întocmit, considerând că nu au fost respectate condiţiile stabilite prin contractul de grant şi reglementările legale specifice.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată în condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, care oferă posibilitatea suspendării actului administrativ ca o situaţie de excepţie, dar numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ.
În cauză, însă, a reţinut instanţa de fond, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiţii impuse de lege.
Astfel, s-a apreciat de către prima instanţă, în timp ce paguba iminentă s-ar putea prezuma, în sensul că prin executarea silită a debitului constatat de pârât s-ar afecta patrimoniul reclamantei, în privinţa cazului bine justificat, respectiv a aparenţei de nelegalitate a actului administrativ fiscal contestat, reclamanta nu a fost în măsură să producă dovezi.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta.
În motivele de recurs se arată că prin înscrisurile depuse la dosar s-a dovedit întrunirea condiţiilor privind suspendarea executării titlului de creanţă, respectiv aparenţa de drept, urgenţa şi prejudiciul iminent.
1. Referitor la urgenţă şi prejudiciul iminent, se arată că dacă s-ar pierde sursa de finanţare europeană ar fi prejudiciată reclamanta, care ar pierde sumele de bani investite în acest program, dar şi 120 de persoane care sunt beneficiare ale cursurilor de formare profesională, cursuri care datorită acestei finanţări sunt gratuite.
2. În privinţa aparenţei de drept, se invocă faptul că din actul de control nu rezultă că au cheltuit o sumă mai mare, dar nici nu s-a efectuat o expertiză, iar dacă au fost respectate sau nu prevederile legale referitoare la încheierea contractelor şi la plata salariilor, se va verifica de către instanţa de judecată.
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumţia de legalitate, fiind el însuşi titlu executoriu.
Suspendarea actelor administrative reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora şi este o situaţia de excepţie care se poate dispune numai în condiţiile legii.
Suspendarea nu se poate dispune decât dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de lege în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2005, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Legea contenciosului administrativ a definit „cazul bine justificat” în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurările legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, dar nu se poate cere instanţei ce are de soluţionat cererea de suspendare să facă o analiză a legalităţii actului administrativ, analiză ce poate fi făcută numai în cadrul acţiunii în anulare a actului administrativ.
Nu pot constitui asemenea împrejurări faptul că organele de control nu au efectuat expertiza sau dacă au fost respectate sau nu prevederile legale la încheierea contractelor.
Tot în legea contenciosului administrativ a fost definită „paguba iminentă”, în art. 2 alin. (1) lit. ş), ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
Pentru a dispune suspendarea executării, care este o măsură de excepţie de la prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie să fie dovedită iminenţa producerii prejudiciului material, iar în cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă.
Simplele afirmaţii ale recurentei referitoare la producerea pagubei prin eventuala executare a actelor administrative contestate nu sunt suficiente pentru a dovedi paguba iminentă în lipsa unor dovezi în legătură cu sumele investite sau cu persoanele afectate, astfel că nici această condiţie nu este îndeplinită.
De altfel, chiar acţiunea în anulare a actului administrativ a fost soluţionat la instanţa de fond şi prin sentinţa nr. 134/F/CA din 03 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea reclamantei.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia I.M. Deva împotriva sentinţei nr. 135/F/CA din 03 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5735/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5768/2009. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
