ICCJ. Decizia nr. 5824/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5824/2009
Dosar nr. 2829/36/2007
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 15 aprilie 2008, reclamanta SC E.E.N.B.A. SRL Constanţa a solicitat completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 32/ CA din 14 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în sensul obligării în solidar a pârâţilor A.P.I.A. şi Directorul general al acestei agenţii la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea Dosarului nr. 2829/36/2007, în care a fost pronunţată hotărârea susmenţionată.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 32/ CA din 14 ianuarie 2008, Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea şi a anulat Decizia nr. 44/2007 emisă de Directorul general al A.P.I.A., dar nu s-a pronunţat asupra cererii de cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 133/ CA din 23 martie 2009, prin care a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 32/ CA din 14 ianuarie 2008 şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 515,03 lei.
Instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2812 alin. (2) C. proc. civ., precum şi cele prevăzute de art. 274 din acelaşi cod, în temeiul cărora a dispus obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii A.P.I.A. şi G.D. - Director general al acestei agenţii, solicitând modificarea hotărârii atacate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de completare formulată de reclamantă.
Recurenţii au susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, deoarece nu s-a avut în vedere că pretenţiile din acţiune au fost recunoscute la prima zi de înfăţişare, astfel că erau incidente dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., conform cărora nu datorau cheltuielile de judecată solicitate de intimată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţi pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva aceleiaşi hotărâri.
Aceste dispoziţii legale au fost greşit aplicate de instanţa de fond, care a considerat întemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 32/ CA din 14 ianuarie 2008, fără a verifica dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 274 C. proc. civ. pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Conform reglementării cuprinse în art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut.
Din actele dosarului rezultă că intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată prin concluziile avocatului său de la data judecării fondului litigiului şi nici nu a dovedit suportarea acestora, întrucât delegaţia avocatului ales nu a fost însoţită de contractul de asistenţă juridică şi de chitanţa de plată a onorariului.
Numai la data formulării cererii de completare – 15 aprilie 2009, intimata a depus copia extrasului de cont din 4 decembrie 2007, dar nu a prezentat contractul de asistenţă juridică nr. 13.453 din 3 decembrie 2007, indicat ca temei al plăţii efectuate.
În raport de toate aceste elemente, nu se poate reţine că a existat o omisiune de pronunţare asupra cererii de cheltuieli de judecată, în condiţiile în care instanţa de fond nu a fost sesizată până la închiderea dezbaterilor să stabilească existenţa culpei procesuale a recurenţilor-pârâţi şi cuantumul cheltuielilor suportate cu ocazia procesului de intimata-reclamantă.
Cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 32/ CA din 14 ianuarie 2008 se dovedeşte a fi neîntemeiată şi faţă de dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., indicate de recurenţii-pârâţi, prin întâmpinarea depusă la prima zi de înfăţişare, ca temei juridic pentru exonerarea lor de la plata cheltuielilor de judecată.
Conform acestui text de lege, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemare în judecată.
În cauză, se constată că, la prima zi de înfăţişare - 7 ianuarie 2008, recurenţii-pârâţi au recunoscut prin întâmpinare pretenţiile intimatei-reclamante şi au solicitat respingerea acţiunii pretenţiile intimatei-reclamante şi au solicitat respingerea acţiunii ca fiind rămasă fără obiect, motivând că la aceeaşi dată a fost programată soluţionarea pe fond a contestaţiei, care a fost greşit respinsă ca tardivă prin Decizia nr. 44 din 31 octombrie 2007.
Această situaţie de fapt nu a fost contestată şi a fost reţinută la pronunţarea sentinţei civile nr. 32/ CA din 14 ianuarie 2008, astfel că erau aplicabile prevederile legale menţionate anterior, conform cărora recurenţii-pârâţi nu datorează sumele pretinse cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru motivele expuse, Înalta Curte va admite recursurile, va casa hotărârea atacată şi pe fond, va respinge cererea formulată de reclamanta SC E.E.N.B.A SRL Constanţa pentru completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 32/ CA din 14 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de A.P.I.A. Bucureşti şi de G.D., Director General al A.P.I.A. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 133/ CA din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, casează sentinţa atacată şi pe fond respinge cererea formulată de reclamanta SC E.E.N.B.A. SRL Constanţa, pentru completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 32 din 14 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5806/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5844/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
