ICCJ. Decizia nr. 5844/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5844/2009
Dosar nr. 449/33/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 243 din 28 mai 2009, a respins acţiunea formulată de reclamanta F.M., în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, având ca obiect recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a dispus, în temeiul art. 129 alin. (4) – (6) din C. proc. civ., coroborat cu art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002, ca în afara declaraţiilor autentificate de martori aflate la dosar, să se fie audiaţi în cauză şi alţi martori, iar recurenta reclamantă să fie chemată „personal la interogatoriu".
De asemenea, întrucât la termenul de judecată s-a prezentat numai un singur marte, instanţa a decăzut reclamanta din proba dispusă.
Faţă de actele aflate la dosar şi în raport de toate probele administrate în cauză instanţa a concluzionat că nu se poate reţine calitatea reclamantei de persoană persecutată din motive etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că declaraţiile de martori aflate la dosar sunt dovezi conform legii, în măsura în care acestea sunt coroborate şi concordă cu situaţia istorică, iar aceste declaraţii sunt clare şi se susţin reciproc, probând împrejurările refugiului său şi motivaţia etnică a părăsirii localităţii de domiciliu.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 din HG nr. 127/2002, dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În speţă, sunt realizate aceste exigenţe legale întrucât atât în declaraţiile autentificate cât şi în depoziţiile date în faţa instanţei de fond, martorii au fost unanimi în susţinerile lor potrivit cărora motivul refugiului reclamantei, minoră la acea dată, împreună cu mama sa, a fost persecuţia etnică instaurată după cedarea Ardealului de Nord, iar perioada refugiului a fost, potrivit probelor administrate, august 1942 – 6 martie 1945.
Pentru aceste motive, în considerare a dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea, admiţând recursul declarat de reclamanta F.M., modifică sentinţa atacată şi pe fond admite acţiunea, cu consecinţa anulării hotărârii contestate şi a obligării intimatei de a acorda reclamantei beneficiul drepturilor solicitate pentru perioada august 1942 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 martie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.M. împotriva sentinţei civile nr. 243 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea formulată de reclamanta F.M.
Anulează Hotărârea nr. 24136 din 13 februarie 2009 emisă de C.J.P. Cluj şi obligă pârâta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada august 1942 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 martie 2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5824/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5845/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
