ICCJ. Decizia nr. 5847/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5847/2009
Dosar nr. 639/33/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 314 din 23 iunie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamantul Ş.N., în contradictoriu cu C.J.P. Sălaj, a anulat Hotărârea nr. 5592 din 12 decembrie 2008, emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să recunoască reclamantul calitatea de refugiat în perioada martie 1941 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2008.
În acest sens instanţa a reţinut că potrivit actelor existente la dosar, respectiv declaraţiile autentificate ale martorilor Ş.G. şi Ş.O. şi declaraţia dată în faţa instanţei de Ş.I., rezultă că aceştia cunosc situaţia reclamantului, nevoit să se refugieze, împreună cu părinţii săi, din satul Ţăud, judeţul Sălaj, în satul Săcuieu, judeţul Cluj, în luna martie 1941, reîntorcându-se în cursul lunii martie 1945, în localitatea de domiciliu, în speţă fiind astfel incidentă ipoteza măsurii legale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că, în condiţiile în care valoarea obiectului pricinii este calitatea de refugiat care dă dreptul la o indemnizaţie lunară de până la 500 lei, pe lângă celelalte drepturi, hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 1191 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la dovada actelor juridice.
S-a mai invocat de asemenea prejudicierea bugetului de stat în raport de cazurile de declaraţii false depistate, precum şi împrejurarea că, potrivit comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 sunt necesar a fi prezentate şi alte documente pentru dovedirea persecuţiei etnice, documente care nu au fost prezentate de contestator.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Dovada încadrării în situaţia prevăzută de lege se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2000 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a ordonanţei, cu acte oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori, dispoziţia legală menţionată neimpunând nici un fel de alte condiţii cu privire la aceste mijloace de probă şi fiind totodată de strictă interpretare, dat fiind caracterul său special.
Pe cale de consecinţă, faţă de conţinutul probatoriilor administrate în cauză, în mod corect, instanţa de fond a recunoscut intimatei reclamante calitatea de beneficiară a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, cu toate drepturile ce decurg din aceasta.
Aşa fiind şi constatând că potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 314 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5846/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5849/2009. Contencios. Investire cu formula... → |
|---|
