ICCJ. Decizia nr. 5826/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5826/2009
Dosar nr. 3191/3/2008
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3057 din 11 noiembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul I.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, privind anularea ordinului nr. 348 din 31 decembrie 2007 emis de pârât.
În motivarea sentinţei se reţine că prin ordinul menţionat s-a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantului, ca funcţionar public, cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de o lună, pentru refuzul acestuia de participare la activitatea unei comisii – Comisia de avizare C.T.E. a I.T.R.S.V. Bucureşti – în care a fost desemnat prin dispoziţia conducătorului instituţiei.
S-a mai precizat că nu poate fi reţinută apărarea reclamantului constând în faptul că Decizia nr. 51/2007, în temeiul căreia s-a constituit comisia de avizare este emisă ilegal, atâta timp cât acesta nu a invocat şi motivat în scris pretinsa nelegalitate, nefiind astfel întrunite nici condiţiile art. 45 lit. c) din Legea nr. 188/1999 – potrivit cărora funcţionarul public are dreptul să refuze în scris şi motivat îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul I.M., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
- în speţă era aplicabilă teza ordinului vădit ilegal primit de la superiorul ierarhic [excepţia prevăzută de art. 45 lit. c) din Legea nr. 188/1999], care exonerează funcţionarul de obligaţia motivării în scris a refuzului său. Astfel, decizia nr. 51/2007 era contrară prevederilor art. 2 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei care stabilesc că respectiva comisie este constituită din 7 membri şi are un secretar căruia îi revine atribuţia de convocare a membrilor;
- comisia menţionată este „lipsită de obiect” având în vedere că prin O.U.G. nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din România, studiile sumare de amenajare au fost interzise expres, potrivit art. 9 alin. (1) din ordonanţă, trecându-se la sistemul elaborării de amenajamente silvice, potrivit art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, „funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris, funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia astfel de situaţii”.
În speţă, recurentul a încercat să susţină, prin motivele de recurs, că decizia nr. 51/2007, cu a cărei aplicare a fost însărcinat, cuprinde dispoziţii vădit nelegale, în sensul textului de lege citat.
Înalta Curte reţine că motivele de nelegalitate ale deciziei nr. 51/2007 invocate de reclamantul-recurent nu se înscriu în sfera noţiunii de „vădită ilegalitate” aceasta din urmă desemnând o ilegalitate sesizabilă de orice persoană rezonabilă, iar nu numai de persoanele specializate în domeniul respectiv.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond, care menţine sancţiunea aplicată funcţionarului public, este legală şi temeinică, iar, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.M. împotriva sentinţei civile nr. 3057 din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5821/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5830/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
