ICCJ. Decizia nr. 5834/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5834/2009
Dosar nr. 849/2/2009
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1951 din 12 mai 2009, a admis acţiunea formulată de reclamanţii B.D., B.R. şi B.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, şi a obligat pe aceasta din urmă să soluţioneze cererea reclamanţilor de redobândire a cetăţeniei române, precum şi să le plătească suma de 1.000 RON, cu titlu de daune morale, către fiecare reclamant.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că cei trei reclamanţi au formulat cerere pentru redobândirea cetăţeniei române încă din anul 2004, iar prin nerezolvarea până în prezent, a acestor cereri a fost depăşit termenul rezonabil impus de Convenţia privitoare la cetăţenie.
În acelaşi timp s-a reţinut de către instanţa de fond că lipsurile dosarelor de cetăţenie întocmite reclamanţilor au fost invocate de către pârâtă printr-o adresă întocmită ulterior formulării acţiunii şi nu le sunt imputabile reclamantelor, expirarea termenului de valabilitate a actelor din dosar fiind cauzată de nerezolvarea, în termen rezonabil a cererii de către pârât, aspect ce a determinat instanţa să-l oblige pe acesta din urmă la plata daunelor morale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în cauză există un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, faţă de împrejurarea că la data soluţionării litigiului în fond dosarul depus la Direcţia Cetăţenie nu era complet pentru a putea fi prezentat comisiei pentru soluţionare, respectiv lipsea consimţământul părţilor pentru minorul B.R. la 14 iulie 2009, iar cazierele judiciare din Republica Moldova şi din România au fost depuse abia la 22 aprilie 2009, în urma unor solicitări ale Direcţiei Cetăţenie – prin adresa din 25 februarie 2009;
- instanţa de fond a interpretat greşit noţiunea de termen rezonabil din cadrul art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, noţiune cu privire la care instanţa europeană a apreciat că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu atrage responsabilitatea internaţională a statelor contractante, dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze o asemenea situaţie.
De asemenea, s-a stabilit că aprecierea caracterului rezonabil al unei proceduri judiciare trebuie să fie făcută în fiecare cauză în parte, în funcţie de circumstanţele sale.
- cererea de acordare a unor daune morale a fost, în mod greşit, admisă de instanţă, aceasta fiind netimbrată conform art. 3 lit. m) şi art. 2 din Legea nr. 146/1997 şi nefiind arătate motivele pentru care s-a apreciat ca fiind întemeiată această cerere.
Recurentul a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, dar numai pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Astfel în mod corect instanţa de fond a apreciat că pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti nu a soluţionat cererea reclamanţilor într-un termen rezonabil, impus atât de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât şi de Convenţia privind Cetăţenia, având în vedere înregistrarea cererii încă din anul 2004 şi emiterea unei adrese privind completarea dosarului abia după momentul formulării acţiunii în justiţie, necesitatea depunerii unor înscrisuri suplimentare fiind generată de perioada lungă de timp în care dosarul a rămas în nelucrare (împlinirea vârstei de 14 ani de către minor, expirarea cazierelor).
În raport de elementele de fapt menţionate, nu pot fi reţinute de către Înalta Curte motivele invocate de recurent , în sensul că în acest caz termenul de aproximativ 5 ani, de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei este justificat, iar măsurile administrativ şi legislative luate în anul 2009 ar fi fost adoptate cu promptitudine.
Este adevărat însă că, sub aspectul acordării daunelor morale, instanţa de fond a reţinut în mod greşit îndeplinirea condiţiilor art. 998-999 C. civ., reclamanţii-intimaţi nefiind în măsură să argumenteze prejudiciul de natură morală pe care l-ar fi suferit ca urmare a întârzierii în soluţionarea cererii, întârzierea, ca fapt în sine, nefiind suficientă pentru a prezuma o suferinţă morală.
Pentru considerentele menţionate, în baza art. 304 pct. 9, cu referire la art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, modificând parţial sentinţa atacată, în sensul respingerii capătului de cerere privind daunele morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 1951 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge cererea reclamanţilor privind acordarea daunelor morale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5830/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 5835/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
