ICCJ. Decizia nr. 5830/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5830/2009
Dosar nr. 7966/121/2008
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 109 din 12 mai 2009, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţii C.L., C.V., G.P., H.S., I.R., I.M.C., J.A., L.I., P.I. şi S.M., în contradictoriu cu pârâtul Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară, având ca obiect obligarea pârâtului la plata suplimentului postului de 25% din salariul de bază şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent, de asemenea, de 25% din salariul de bază, datorată de la data de 01 ianuarie 2004 până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
În acest sens instanţa a reţinut, în esenţă, că pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului şi a suplimentului treptei de salarizare, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999, este necesară existenţa unor dispoziţii date în aplicarea şi executarea textului de lege mai sus-menţionat, atribuţiune ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forţă juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor Legii nr. 188/1999.
Pe cale de consecinţă s-a apreciat că, în condiţiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului şi a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi salariale presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanţă, în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 820/2008.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii.
Recurenţii au susţinut că soluţia primei instanţe este nefondată deoarece au solicitat numai să se constate că aceste sporuri legale trebuie plătite de către pârât, care nu şi-a respectat obligaţiile legale de a le calcula şi plăti, sporurile fiind suspendate până în anul 2006, iar nu calcularea lor de către instanţă.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, republicată în M. Of. nr. 365/29.05.2007, pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Acelaşi articol prevede în alin. (3) că salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.
Prin O.G. nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare s-a prevăzut în art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare şi în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
În raport de aceste dispoziţii legale şi în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a funcţionarilor publici, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că nu există bază legală pentru cuantificarea şi acordarea suplimentului postului şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
În condiţiile în care nu este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază, suntem în prezenţa unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi băneşti ar însemna obligarea autorităţii ori a instituţiei publice angajatoare la plata unor sume imposibil de calculat şi, în consecinţă, pronunţarea unei hotărâri nesusceptibile de executare.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.L., C.V., G.P., H.S., I.R., I.M.C., J.A., L.I., P.I. şi S.M. împotriva sentinţei civile nr. 109 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5826/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5834/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
