ICCJ. Decizia nr. 583/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 583/2009
Dosar nr. 354/59/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 156 din 4 iunie 2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC T.P.R. SRL Arad în contradictoriu cu pârâtele A.N.O.F.M. şi A.N.P.H., având ca obiect anularea Instrucţiunii nr. 1008/220 emisă de pârâte.
În motivarea sentinţei se reţine că potrivit art. 5 alin. (1) din Instrucţiuni nr. 1008/220 din 20 mai 2003 "solicitarea privind repartizarea de persoane cu handicap în vederea încadrării în muncă se dovedeşte prin răspunsul scris al Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă", iar nerespectarea acestei obligaţii conducea, conform art. 43 alin. (1) din OUG nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, la obligarea reclamantei de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu s-au încadrat persoane cu handicap. În speţă, reclamantei i s-a imputat această obligaţie fiscală cu motivarea că nu a făcut dovada prin răspunsul A.N.O.F.M. Arad, astfel cum impunea art. 5 alin. (1) din Instrucţiunile nr. 1008/220 din 20 mai 2003, iar prin prezenta acţiune în contencios administrativ reclamanta a solicitat anularea acestor norme.
Instanţa de fond a reţinut că la data formulării acţiunii – 14 aprilie 2008, actul normativ a cărui anulare s-a solicitat nu mai era în vigoare, întrucât OUG nr. 102/1999 a fost abrogată prin Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, iar acţiunea astfel formulată este inadmisibilă, deoarece art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ trebuie interpretat în sensul că se referă numai la acele acte administrative cu caracter normativ care sunt în vigoare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC T.P.R. SRL Arad, susţinând că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu aplicarea greşită a art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Se arată că acest text de lege permite atacarea actelor administrative cu caracter normativ oricând, fără a face distincţie între actele în vigoare şi actele abrogate.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, dar şi motivul de recurs invocat, motiv ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând".
Având în vedere prevederile citate, precum şi cele ale art. 29 alin. (1) şi 6 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în cazul ordonanţelor de guvern se pune problema inadmisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate pe motiv că la data invocării excepţiei ordonanţa sau dispoziţia din ordonanţă respectivă nu se mai află în vigoare, dar această condiţie nu este prevăzută şi pentru actele administrative cu caracter normativ.
Totodată, în cadrul enumerării condiţiilor de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, nici legea contenciosului administrativ, nici teoria dreptului administrativ nu menţionează condiţia că actul normativ să fie în vigoare, din moment ce toate celelalte condiţii de admisibilitate, generale sau speciale inclusiv interesul acţiunii – sunt îndeplinite.
În speţă, recurenta-reclamantă a argumentat că normele atacate au continuat să-şi producă efectele juridice şi după abrogarea lor în sensul că au determinat încheierea unor acte administrativ-fiscale prin care s-au stabilit obligaţii fiscale pentru perioada iunie 2003 - decembrie 2005, iar aceste acte administrativ-fiscale au fost contestate în cadrul Dosarului nr. 32621/108/2007 al Tribunalului Arad, existând astfel interesul atacării Instrucţiunilor nr. 1008/220 din 20 mai 2003, care au stat la baza stabilirii obligaţiilor fiscale.
Pentru considerentele menţionate Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va admite, casând hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a continua judecat pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC T.P.R. SRL Arad, împotriva sentinţei civile nr. 156 din 4 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrative şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 489/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 585/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
