ICCJ. Decizia nr. 590/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 590/2009
Dosar nr. 8474/2/2007
Şedinţa publică din 5 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti reclamantul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Călăraşi, anularea Hotărârii nr. 4764 din 5 iunie 2007 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că s-a născut la data de 14 iulie 1943 în localitatea Cerna, judeţul Tulcea, părinţii acestuia fiind strămutaţi din Cadrilater în septembrie 1940.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, dovadă de la Arhivele Naţionale şi declaraţiile autentificate ale martorilor B.C. şi C.G.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 1638 din 28 mai 2008 Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea, a anulat Hotărârea nr. 4764 din 5 iunie 2007 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de persoană refugiată în perioada 14 iulie 1943 – 6 martie1945 şi, totodată, să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2005.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispoziţiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 fiind nevoit să-şi părăsească împreună cu familia localitatea de domiciliu, suferind prejudicii în urma refugierii forţate.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta C.J.P. Călăraşi, a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta susţine că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Se mai arată că numai persoanele născute la data strămutării pot beneficia de drepturile stabilite de lege, inclusiv concepute, întrucât conceput se consideră că există, iar drepturile copilului se recunosc încă de la concepţie, dacă s-a născut viu. per a contrario nu pot beneficia de prevederile legii, copiii concepuţi după strămutare, astfel că intimatul-reclamant nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 coroborate cu cele ale art. 654 C. civ., întrucât nu s-a născut nici în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu şi nici nu a fost conceput înainte sau în timpul strămutării, ci a fost născut după strămutarea părinţilor.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Intimatul - reclamant şi-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei testimoniale.
Aşadar, înscrisurile şi declaraţiile martorilor pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerinţele prevăzute de lege.
Situaţia creată pentru reclamant şi familie, s-a datorat persecuţiilor etnice ca urmare cedării teritoriului către Bulgaria, în baza tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, aceştia făcând obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Călăraşi împotriva sentinţei civile nr. 1638 din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 589/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 591/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
