ICCJ. Decizia nr. 5837/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5837/2009
Dosar nr. 1297/2/2009
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1801 din 28 aprilie 2009 a respins, ca rămasă fără obiect, capetele 1 şi 2 din acţiunea formulată de reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi a anulat, ca netimbrat, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale, obligând totodată pe acesta din urmă la plata cheltuielilor de judecată, către reclamant, în cuantum de 200 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cererea reclamantului, privind redobândirea cetăţeniei române a fost examinată şi avizată pozitiv de comisia de specialitate astfel cum rezultă din adresa din 14 aprilie 2009 emisă de Direcţia contencios din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Având în vedere că pârâtul a dat curs cererii reclamantului după introducerea cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a reţinut şi incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale, faţă de împrejurarea că nu a fost legal timbrată, deşi reclamantului i s-a pus în vedere această obligaţie, prima instanţă a făcut aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu motivarea că în condiţiile în care cererea reclamantului a rămas fără obiect nu se poate susţine că Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a pierdut procesul şi, prin urmare, nu-i poate fi aplicabilă sancţiunea prevăzută de art. 274 alin. (1) C. proc. civ. pentru partea care cade în pretenţii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum urmează.
Într-adevăr, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.
În cauză însă nu sunt îndeplinite prevederile legale citate întrucât recurentul a recunoscut dreptul solicitat de reclamant, avizând pozitiv cererea acestuia, aşa cum rezultă din adresa din 14 aprilie 2009 emisă de Direcţia contencios din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti anterior datei la care instanţa de fond s-a pronunţat.
Ori, potrivit dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ., „Pârâtul care recunoaşte la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.
Pentru considerentele arătate, constatând că soluţia instanţei de fond este greşită, în ceea ce priveşte obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecat, către reclamant, Curtea va admite recursul declarat în cauză şi va modifica, în parte, sentinţa atacată, în sensul înlăturării dispoziţiilor susmenţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 1801 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge cererea reclamantului C.D. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5835/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5839/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
