ICCJ. Decizia nr. 5840/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5840/2009
Dosar nr. 3575/2/2009
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2585 din 16 iunie 2009, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta R.S., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi a constatat refuzul nejustificat al acestuia din urmă de a soluţiona cererea reclamantei privind redobândirea cetăţeniei române, obligându-l totodată să analizeze petiţia reclamantei într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
Totodată, instanţa de fond a respins capătul de cerere privind acordarea de daune morale, ca neîntemeiat, şi a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 150 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a depus la Comisia pentru Cetăţenie, din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, în anul 2005, o cerere prin care solicita redobândirea cetăţeniei române, cerere nesoluţionată până la momentul introducerii acţiunii.
S-a mai reţinut că, deşi dispoziţiile Legii nr. 21/1991 nu prevăd un termen în care se soluţionează acest tip de cereri, iar procesul de redobândire a cetăţeniei române presupune o procedură care se întinde în timp, termenul de 4 ani scurs de la data depunerii cererii de către reclamantă este mult prea mare pentru a putea fi apreciat ca rezonabil în sensul art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se impune admiterea acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond dată cu încălcarea formelor de procedură, prevăzute sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., constând în aceea că deşi a solicitat acordarea unui termen pentru a solicita relaţii de la direcţia de specialitate, în vederea pregătirii apărării, instanţa a respins această cerere, iar ulterior, din informaţiile primite, a rezultat că cererea reclamantei a fost soluţionată pozitiv, astfel cum rezultă din adresa din 17 iunie 2009.
S-a criticat hotărârea instanţei de fond şi cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată cu motivarea că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., întrucât cererea reclamantei, în acest sens, a fost formulată oral la ultimul termen de judecată, iar solicitarea acesteia de redobândire a cetăţeniei române a fost soluţionată de către recurent înainte ca instanţa să se pronunţe pe fondul pricinii, ceea ce impune aplicarea prevederilor art. 275 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs se constată că norma din art. 156 alin. (1) C. proc. civ., nu este formulată în termenii imperativi a unei obligaţii a instanţei de a amâna cauza când partea pretinde că are nevoie de timp în vederea pregătirii apărării, valorificarea cererii părţii depinzând de aprecierea exclusivă a instanţei ce evaluează în concret circumstanţele formulării unei asemenea cereri.
În speţă, cererea de amânare a cauzei a fost justificate de necesitatea corespondenţei cu o structură din subordine, aflată într-o altă clădire, fără a se arăta motivul pentru care, în termenul de o lună scurs de la data primirii citaţiei nu s-au solicitat aceste relaţii.
Pe cale de consecinţă nu se poate reţine încălcarea de către instanţă a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că şi în situaţia în care, potrivit adresei Direcţiei Cetăţenie, comunicată recurentului la data de 17 iunie 2009, cererea intimatei a fost soluţionată pozitiv, examinarea şi avizarea acesteia s-a făcut la un interval de 4 ani de la data solicitării pe cale administrativă şi după ce instanţa investită cu soluţionarea cauzei se pronunţase în speţă.
Pe cale de consecinţă, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut culpa procesuală a recurentului şi l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În concluzie, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 2585 din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5839/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5841/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
