ICCJ. Decizia nr. 5853/2009. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5853/2009
Dosar nr. 695/54/2009
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 257 din 29 iunie 2009, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta C.M.V., în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Dolj, A.F.P.C. nr. 1 Craiova, şi pârâta SC C.A.B.V. SRL, prin lichidator judiciar SC C.C. IPURL, şi pe cale de consecinţă a anulat decizia nr. 23444 din 28 octombrie 2008 emisă de pârâta D.G.F.P. Dolj, A.F.P. a municipiului Craiova, obligând totodată pârâta A.F.P. a municipiului Craiova să emită o altă decizie prin care să se pronunţe asupra fondului contestaţiei înregistrate în 01 octombrie 2008.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, prin acţiunea formulată la data de 17 martie 2009, pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 23444 din 28 octombrie 2008 şi a dispoziţiei nr. 18066 din 23 noiembrie 2007, emise de pârâta D.G.F.P. Dolj, A.F.P.C. nr. 1 Craiova, cu precizarea că decizia contestată i-a fost comunicată la data de 18 septembrie 2009, iar în şedinţa publică de la data de 15 septembrie 2009 pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii cu motivarea că prin decizia nr. 23444 din 28 octombrie 2008 nu a fost soluţionată pe fond contestaţia reclamantei.
Examinând cu prioritate excepţia invocată, Curtea de Apel Craiova a admis-o cu motivarea că, prin acţiunea introductivă reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 18066 din 23 noiembrie 2007, de antrenare a răspunderii solidare cu SC C.A.B.V. SRL, iar prin decizia nr. 23444 din 29 octombrie 2008 pârâta a respins, ca tardivă contestaţia administrativă, fără a o examina pe fond.
În fapt s-a reţinut că pârâta a comunicat actul administrativ contestat prin publicitate, respectiv prin afişarea actului la sediul său, şi pe internet la data de 05 decembrie 2007, iar reclamanta a luat cunoştinţă de emiterea deciziei de antrenare a răspunderii solidare la data de 18 septembrie 2008, când A.F.P.C. nr. 1 Craiova i-a comunicat-o la cererea apărătorului reclamantei.
În raport de cele de mai sus instanţa de fond a apreciat că organele fiscale au nesocotit dispoziţiile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., din economia căruia rezultă caracterul excepţional al comunicării prin publicitate, justificată numai de imposibilitatea autorităţii de a afla domiciliul contribuabilului, sens în care sunt şi dispoziţiile art. 45 şi 95 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă s-a apreciat că emiterea deciziei nr. 23444 din 28 octombrie 2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la comunicarea actului administrativ fiscal, nerespectându-se astfel dreptul contestatoarei la apărare, respectiv dreptul la un proces echitabil.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâta D.G.F.P. Dolj, A.F.P.C. nr. 1 Craiova, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că modul de comunicare prin publicitate, reglementat de art. 44 alin. (2) lit. d) C. proc. fisc. ar avea un caracter excepţional, fiind justificat de imposibilitatea, pentru organele fiscale, de a indica domiciliul fiscal al contribuabilului.
Prin această interpretare a dispoziţiilor legale instanţa a „adăugat” la textul de lege, deoarece art. 44 C. proc. fisc. enumeră modalităţile de comunicare a actului administrativ fiscal fără a stabili o anumită ordine ce ar trebui respectată la realizarea comunicării.
Chiar aşa fiind, la instanţa de fond s-a făcut dovada încercării de a se comunica actul administrativ fiscal şi prin poştă, la domiciliul fiscal declarat de contribuabil.
Totodată, prin adresa din 18 septembrie 2008 A.F.P.C. nr. 1 Craiova a comunicat SCA F. şi V. faptul că respectiva decizie fusese publică pe pagina de internet a A.N.A.F. la data de 07 decembrie 2007, prin anunţul individual din 05 decembrie 2007.
În drept, motivele de recurs au fost încadrate de recurentă în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 44 alin. (1) C. proc. fisc., actul administrativ fiscal se comunică astfel:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace cum sunt: fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
Alin. (4) al art. menţionat precizează că dispoziţiile C. proc. civ., privind comunicarea actelor de procedură, se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 95 alin. (1) C. proc. civ. „când reclamantul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate”.
Din coroborarea dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că în mod corect instanţa de fond a apreciat caracterul subsidiar al comunicării actului prin publicitate, având prioritate acea modalitate de comunicare ce asigură confirmarea primirii textului respectivului act (remiterea sub semnătură sau prin poştă, cu confirmare de primire). Astfel cum rezultă din anunţul individual al A.F.P.C. nr. 1 Craiova, organul fiscal avea cunoştinţă de adresa reclamantei C.M.V., dar s-a încercat comunicarea actului administrativ-fiscal la o altă adresă, corespondenţa fiind returnată cu menţiunea „destinatar mutat de la adresă”.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond, prin care s-a stabilit că s-a făcut o comunicare legală a actului administrativ abia la 18 septembrie 2008, este corectă, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Dolj în nume propriu şi în numele A.F.P.C. nr. 1 Craiova împotriva sentinţei civile nr. 257 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5848/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5861/2009. Contencios → |
|---|
