ICCJ. Decizia nr. 5861/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5861/2009
Dosar nr. 112/43/2009
Şedinţa de la 16 decembrie 2009
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 63 din 02 aprilie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei L.E., a anulat hotărârea din 05 februarie 2009, emisă de pârâta C.J.P. Harghita, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, modificată prin Legea nr. 367/2001 şi H.G. nr. 127/2002 şi să-i acorde drepturile ce rezultă din această calitate pentru perioada 15 septembrie 1944 – 06 martie 1945, începând cu data de 01 februarie 2009.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut, din probele administrate în cauza, faptul că reclamanta s-a născut la data de 15 septembrie 1944, în localitatea C., judeţul Neamţ, unde s-au refugiat părinţii săi în perioada iunie 1942 - martie 1945, ca urmare a regimului instalat după Dictatul de la Viena şi începând cu data naşterii sale, a împărtăşit întru-totul situaţia părinţilor refugiaţi.
Dovada strămutării familiei acesteia din localitatea de domiciliu B.A., judeţul Ciuc, s-a făcut prin declaraţia martorului Ţ.F.O., beneficiar la rândul său al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, atestate prin hotărârea din 21 noiembrie 2002.
În baza probatoriului administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că reclamantei i se poate recunoaşte calitatea de refugiat şi poate fi beneficiara drepturilor prevăzute de prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, modificată şi completată, fiind obligată să se refugieze împreună cu părinţii săi în urma ocupării Ardealului de Nord, suferind împreună cu aceştia privaţiunile datorate prigoanei din motive etnice.
Prin decizia nr. 4980 din 10 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de pârâta C.J.P. Harghita, împotriva sentinţei nr. 63 din 02 aprilie 2009 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a hotăra astfel, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta este fiica numiţilor C.V. şi A., care au domiciliat în localitatea B.A., judeţul Ciuc, iar în perioada iunie 1942 - martie 1945 s-au refugiat în localitatea C., judeţul Neamţ, teritoriu liber al României, ca urmare a regimului instalat după Dictatul de la Viena.
Naşterea reclamantei a avut loc la data de 15 septembrie 1944, în timpul refugiului părinţilor săi, în localitatea C., judeţul Neamţ.
Înalta Curte nu a reţinut criticile recurentei, potrivit cu care, de prevederile Legii nr. 189/2000, nu pot beneficia copiii născuţi după strămutare, pe considerentul că legea nu îi prevede expres ca beneficiari şi pe aceştia.
Or, în cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii ca şi familia sa.
În cauză, instanţa de fond a realizat o corectă apreciere a probatoriului administrat prin prisma dispoziţiilor legale incidente.
Întemeiat, instanţa a avut în vedere declaraţia notarială a martorului Ţ.F.O., din care rezultă, cu caracter unitar, că familia reclamantei s-a refugiat în anul 1942, din cauza persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena, din localitatea natală B.A., judeţul Ciuc, în localitatea C., judeţul Neamţ, teritoriu liber al României.
Mai mult, acesta a făcut dovada că este beneficiarul hotărârii din 21 noiembrie 2002 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive etnice.
În acest context, Înalta Curte a reţinut că, atâta timp cât este necontestat faptul că s-a făcut dovada refugiului părinţilor reclamantei în localitatea C., judetul Neamţ, unde reclamanta s-a născut în anul 1944, în raport cu cele arătate, rezultă că aceasta se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, având dreptul de a i se acorda drepturile reparatorii legale pe perioada cuprinsă între data naşterii şi data de 6 martie 1945, prevăzută de lege.
La data de 25 noiembrie 2009, pârâta C.J.P. Harghita a înregistrat la dosar, sub nr. 38965/2009, cerere privind completarea dispozitivului deciziei nr. 4980 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
S-a solicitat completarea dispozitivului deciziei mai sus amintite, în sensul încadrării exacte a reclamantei în situaţiile prevăzute de la art. 1 din Legea nr. 189/2000, respectiv, indicarea concretă a literei, la care urmează a încadra cuantumul indemnizaţiei.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că instituţia acesteia se află în imposibilitatea de a pune în aplicare sentinţa nr. 63 din 02 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, irevocabilă prin decizia nr. 4980 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a dispus recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi acordarea drepturilor aferente acestei calităţi reclamantei L.E., întrucât nu rezultă nici din dispozitivul sentinţei nr. 63 din 02 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş şi nici din dispozitivul deciziei nr. 4980 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, încadrarea reclamantei în vreuna din situaţiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000.
După analizarea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 4980 din 10 noiembrie 2009, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice";.
Potrivit art. 2811, alin. (1) C. proc. civ., „dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri";.
Pârâta C.J.P. Harghita a formulat cerere de completare a dispozitivului hotărârii, dar solicitarea nu poate fi admisă, pentru că dispozitivul deciziei nr. 4980 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este clar şi nu se impune completarea acestuia, mai ales că prin decizia amintită s-a respins recursul formulat de C.J.P. Harghita, ca nefondat.
Motivele pentru care instanţa de control judiciar a respins recursul au fost prezentate în cuprinsul deciziei, reţinându-se că reclamanta L.E. se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, având dreptul de a i se acorda drepturile reparatorii legale pe perioada cuprinsă între data naşterii şi data de 6 martie 1945, prevăzută de lege, cum de altfel, rezultă şi din considerentele sentinţei nr. 63 din 02 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, motiv pentru care nu se impune completarea dispozitivului deciziei.
Pentru cele arătate, cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 4980 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererea formulată de C.J.P. Harghita privind completarea dispozitivului deciziei nr. 4980 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5853/2009. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5863/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
