ICCJ. Decizia nr. 5864/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5864/2009
Dosar nr. 4454/2/2008
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal reclamanta SC G.I.V.C. SA Bucureşti, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului:
- anularea hotărârii nr. 123 din 23 aprilie 2008 a Consiliului de Administraţie şi a răspunsului cuprins în adresa din 09 iunie 2008;
- repararea pagubelor ce ar putea fi cauzate şi plata de daune morale (inclusiv către persoanele care au contribuit la elaborarea, limitarea sau încheierea actului, determinate pe baza înscrisurilor prezentate de pârâtă.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut următoarele:
Prin hotărârea Agenţiei Domeniilor Statului nr. 63 din 23 aprilie 2007 s-a aprobat acordarea gratuită a dreptului de folosinţă Academiei Române pentru o suprafaţă de teren agricol situat pe raza administrativă a comunelor Băneasa şi Gostinu, judeţul Giurgiu. Prin protocolul de predare-primire din 29 august 2007 încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi Fundaţia Patrimoniu a Academiei Române a fost pusă în executare hotărârea nr. 63/2007 care a fost abrogată prin hotărârea nr. 123 din 2008. Mai arată reclamanta că, urmare a plângerii prealabile, pârâta emite adresa din data de 09 iunie 2008 motivând adoptarea hotărârii pe dispoziţia expresă a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale rezultată dintr-o notă de control. Susţine că Academia Română a primit folosinţa terenurilor în temeiul art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea Academiei Române (în vigoare la data de 25 iulie 2007) oportunitatea acestei operaţiuni fiind justificată de faptul că este vorba de un înalt for ştiinţific din România, iar scopul stabilit de lege, pentru desfăşurarea programelor de cercetare ştiinţifică, a fost respectat.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi, în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3009 din data de 05 noiembrie 2008, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca neîntemeiată, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC G.I.V.C. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Satului, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă, instanţa a constat că este neîntemeiată, respingând-o ca atare, având în vedere interesul legitim care priveşte continuarea contractului de arendă încheiat cu Academia Română.
Pe fondul cauzei instanţa a arătat că hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 63 din data de 25 aprilie 2007 a fost abrogată prin hotărârea nr. 123 din 23 aprilie 2008 (actul contestat). Se menţionează în această hotărâre contestată suprafeţe de teren agricol de pe raza administrativă a judeţului Călăraş şi nu a judeţului Giurgiu. Mai mult, arată instanţa, în contractul de arendă se menţionează în partea introductivă că s-a încheiat în temeiul Convenţiei de cooperare tehnico-ştiinţifică şi economică care se referă la terenuri proprietatea Academiei şi nu la terenuri preluate de la Agenţia Domeniilor Statului.
Referitor la contractul de arendă se precizează că acesta nu priveşte terenurile proprietate publică de stat aflate în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului şi preluate de Academia Română în baza hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 63 din data de 25 aprilie 2007, întrucât aceste terenuri nu pot fi vândute de către Academia Română.
Cu privire la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 251/2007 şi data emiterii hotărârii nr. 63 din 25 aprilie 2007, abrogată prin actul contestat, instanţa a reţinut că legea a intrat în vigoare la data de 28 iulie 2007, iar actul administrativ a fost emis anterior acestei date, astfel că în mod corect pârâta a procedat la desfiinţarea hotărârii nr. 63 din 25 aprilie 2007, întrucât hotărârea nr. 123/2008 şi adresa din 09 iunie 2008 cu referire la acest act sunt temeinice.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC G.I.V.C. SA, invocând următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:
1. Instanţa de fond a stabilit greşit situaţia de fapt cu privire la identitatea dintre terenurile ce fac obiectul acţiunii şi cele la care se referă actul administrativ atacat, niciuna din părţi necontestând că prin hotărârea Consiliului de Administrare al Agenţiei Domeniilor Statului nr. 63 din 25 iulie 2007 s-au predat Academiei Române terenuri agricole situate în judeţul Giurgiu (se face trimitere la întâmpinarea depusă de Agenţia Domeniilor Statului unde se confirmă atribuirea suprafeţei de 2.500 ha teren agricol judeţul Giurgiu de la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Irigaţii şi Drenaje Giurgiu, pe raza administrativă a comunei Băneasa);
2. Hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Astfel, instanţa a omis să analizeze legalitatea actului administrativ, ocupându-se exclusiv de oportunitatea acesteia şi apreciind că adoptarea sa era necesară faţă de neclarităţile existente în hotărârea nr. 63/2007, care nu definea noţiunea de „preluare”. Recurenta arată că în mod greşit s-a recurs la abrogarea hotărârii anterioare, în loc de a explica sau preciza termenii folosiţi, potrivit Legii nr. 251/2007, pentru completarea art. 4 din Legea nr. 752/2001 privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române.
3. Instanţa de fond a ignorat regula de drept potrivit căreia actul administrativ individual nu poate fi abrogat, ci doar revocat. Prin intrarea în circuitul civil, respectiv prin predarea-primirea terenurilor în baza protocolului din 29 august 2007 încheiat de reprezentanţii Agenţiei Domeniilor Statului cu Fundaţia Patrimoniu a Academiei Române, actul administrativ „abrogat” – hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 63 din 23 aprilie 2007 – a devenit act administrativ irevocabil întrucât a produs efecte juridice, devenind aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (6) al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
4. Instanţa a ignorat prevederile Legii nr. 752/2001 a Academiei Române, respectiv art. 4 alin. (22), alin. (3) şi alin. (31), potrivit cărora acestei instituţii i se atribuie, la cerere, în mod gratuit în administrare sau în folosinţă, bunuri mobile şi imobile, proprietate publică sau privată a statului, pe toată durata sa de existenţă.
Recurenta a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Academia Română, reprezentată de Fundaţia Patrimoniu a acestei instituţii, a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentei-reclamante, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii, anulării hotărârii nr. 123/2008 a Consiliului de Administraţie al Agenţiei Domeniilor Statului.
De asemenea, a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentei SC A. SRL, ambele cereri de intervenţie menţionate fiind admise în principiu prin încheierea de şedinţă din 14 octombrie 2009.
La termenul din 09 decembrie 2009 intimata Agenţia Domeniilor Statului a depus hotărârea nr. 6 din 28 mai 2009 a Consiliului de Administraţie, prin care se aprobă „revocarea în totalitate a hotărârilor Consiliului de Administraţie nr. 63 din 25 iulie 2007, nr. 73 din 28 august 2007 şi nr. 123 din 09 octombrie 2007 (…)”, solicitând să se constate că, prin revocarea hotărârii nr. 123 din 09 octombrie 2007, cererea a rămas fără obiect.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la critica privind greşita stabilire a situaţiei de fapt (motivul 1 de recurs), Înalta Curte reţine că acest motiv este parţial întemeiat, în sensul că hotărârea nr. 63 din 25 aprilie 2007 cuprinde şi suprafeţe de teren din judeţul Giurgiu, comuna Băneasa, iar nu numai din judeţul Călăraşi, cum greşit a stabilit instanţa de fond. Acest motiv de recurs este însă, neconcludent, în sensul că analiza sa nu poate conduce la modificarea totală sau parţială a soluţiei instanţei de fond, în susţinerea căreia primează alte considerente de fapt şi de drept.
Referitor la legalitatea actului administrativ atacat (motivul 2 de recurs), în mod corect instanţa a reţinut că prin adoptarea hotărârii nr. 123/2008, Agenţia Domeniilor Statului, în baza art. 5 din Legea nr. 268/2001, a luat măsurile legale cu privire la respectarea regimului juridic al unor bunuri proprietate publică.
În acest sens, prin nota din 26 februarie 2008 a Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – Direcţia Generală de Inspecţii Tehnice şi Control s-a constatat că darea în folosinţă a terenurilor solicitate de Academia Română s-a făcut cu încălcarea art. 12 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 213/1998, potrivit căruia „Bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a altor instituţii publice de interes naţional, judeţean sau local; (2) Darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local; (3) Titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul şi să dispună de acesta, în condiţiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. Dreptul de administrare va putea fi revocat (…) dacă titularul său nu-şi exercită drepturile şi nu-şi execută obligaţiile născute din actul de transmitere”.
Faţă de prevederile legale citate, Academia Română prin „preluarea” terenurilor ce au făcut obiectul hotărârii nr. 63/2007, nu a dobândit un drept de administrare, ci un drept de folosinţă, exclusiv în scopurile precizate în actul de transmitere, respectiv pentru desfăşurarea programelor de cercetare ştiinţifică şi inovare tehnologică, iar nu pentru producţie agricolă şi încheierea de contracte de arendă.
De menţionat că nota Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a stat la baza adoptării hotărârii nr. 123 din 23 aprilie 2008 a Consiliului de Administraţie al Agenţiei Domeniilor Statului (actul administrativ atacat), hotărâre necontestată prin acţiunea în anulare de Academia Română care, la data de 12 mai 2008, a şi predat terenul primit în baza hotărârii nr. 63 din 25 iulie 2007 către Agenţia Domeniilor Statului.
În ceea ce priveşte principiul inadmisibilităţii revocării actului administrativ intrat în circuitul civil (motivul 3 de recurs), acesta nu este aplicabil în speţă deoarece, pe de o parte, însăşi destinatara actului – Academia Română – a executat de bună-voie actul administrativ, fără a-l contesta, iar pe de altă parte, terţa persoană care contestă actul nu are un drept propriu vătămat.
Recurenta-reclamantă este doar titulara unor drepturi ce derivă din contractele încheiate cu Academia Română şi care sunt subsecvente dreptului de folosinţă dobândit de aceasta din urmă, drept ce a încetat prin hotărârea nr. 123 din 23 aprilie 2008.
De asemenea, este nefondat motivul de recurs privind încălcarea art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 752/2001, deoarece acest articol face trimitere la celelalte dispoziţii legale în vigoare atunci când stabileşte posibilitatea atribuirii unor bunuri proprietate publică sau privată a statului, în administrarea sau folosinţa Academiei Române.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În ceea ce priveşte cererile de intervenţie în interesul recurentei, acestea vor fi respinse ca nefondate, pentru aceleaşi motive ca şi recursul formulat de SC G.I.V.C. SA.
Cu privire la excepţia lipsei de obiect a acţiunii invocată de intimata Agenţia Domeniilor Statului, aceasta va fi respinsă, deoarece revocarea actului administrativ atacat a avut loc după pronunţarea hotărârii primei instanţei, astfel că nu se poate susţine că a lipsit obiectul acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.I.V.C. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3009 din 05 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererile de intervenţie formulate de Academia Română şi SC A. SRL, ambele în interes accesoriu recurentului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5863/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5865/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
