ICCJ. Decizia nr. 5922/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5922/2009
Dosar nr. 832/2/2009
Şedinţa publică din 18 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanţei, să se constate calitatea pârâtei D.M.,de colaborator al Securităţii.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că pârâta a fost recrutată la 16 aprilie 1987, în calitate de gazdă a casei de întâlniri, cu numele conspirativ R., pentru a se ţine legătura cu informatorii de pe raza comunei Dobroteasa, judeţul Olt, iar pârâta a fost de acord să colaboreze în mod organizat cu organele de securitate, punând la dispoziţie încăperea bibliotecii unde lucra.
Prin sentinţa nr. 1960 din 12 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a apreciat că în cazul pârâtei nu sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, întrucât aceasta nu avea asupra spaţiului biroului bibliotecii unde lucra un drept de dispoziţie, neputând fi considerată nici măcar posesor al acestuia, acolo fiind locul său de muncă, unde nu avea posibilitatea de a refuza accesul organelor de securitate.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând soluţia pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul a arătat că instanţa de fond a respins în mod nejustificat acţiunea, deşi în cauză este dovedită punerea de către intimata-pârâtă la dispoziţia securităţii a unui spaţiu deţinut de aceasta, situaţie în care, potrivit art. 2 lit. b) ultima teză din OUGnr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, este reţinută, fără a fi necesară îndeplinirea altei condiţii, calitatea de colaborator al securităţii.
Din această perspectivă, s-a dat o interpretare eronată a prevederilor legale invocate, care nu condiţionează în nici un fel o modalitate juridică în care persoana trebuie să deţină spaţiul care putea fi pus la dispoziţia Securităţii, şi unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă.
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea recursului declarat în temeiul art. 299 coroborat cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, a constatat că recursul este fondat şi urmează a fi admis, iar rejudecând cauza pe fond, acţiunea reclamantului va fi admisă pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile ar.129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt întemeiate criticile formulate de C.N.S.A.S. în legătură cu activitatea pârâtei - intimate care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane prin punerea voluntară la dispoziţia securităţii a încăperii bibliotecii în care îşi desfăşura activitatea, fiind întrunite în cazul de faţă toate condiţiile prevăzute de OUG nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator al securităţii a pârâtei D.M.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. b) ultima teză din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, „Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii coordonau activitatea informatorilor".
În cauză, se constată că intimata-pârâtă a fost recrutată în calitate de „gazdă casa de întâlnire", semnând un angajament la data de 16 aprilie 1987 prin care şi-a dat consimţământul ca în spaţiul bibliotecii să aibă loc întâlniri ale organelor securităţii statului cu diverse persoane, şi în loc de numele său să se atribuie un nume conspirativ R.
Dispoziţiile legale menţionate reglementează ipoteza punerii la dispoziţia Securităţii a unui spaţiu fără a mai fi necesară îndeplinirea altor condiţii pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii neprezentând relevanţă modalitatea juridică în care persoana deţinea acest spaţiu.
În această perspectivă apare lipsită de relevanţă apărarea pârâtei reţinută de instanţa de fond în motivarea hotărârii apelate privind modalitatea în care s-a produs recrutarea sau faptul că persoana recrutată nu era proprietară, persoană de bună credinţă sau locatarul acestui spaţiu care constituie locul său de muncă.
În sensul legii pentru reţinerea calităţii de colaborator al securităţii era necesar ca înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la reţeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu deţinut şi punerea la dispoziţia Securităţii a spaţiului respectiv să se facă în mod voluntar.
Înalta Curte a reţinut că în persoana numitei D.M. sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, având în vedere copiile certificate de pe documentele aflate în arhiva C.N.S.A.S. şi care atestă faptul că aceasta a fost recrutată şi a pus la dispoziţia Securităţii încăperea bibliotecii după terminarea programului, sens în care a semnat şi un angajament la data de 16 aprilie 1987.
Din materialul probator existent la dosar, înalta Curte reţine că normele cu caracter special în discuţie au o justificare obiectivă şi rezonabilă în sensul jurisprudenţei C.E.D.O., astfel încât soluţia instanţei de fond este nelegală, întrucât norma specială menţionează categoriile de persoane cărora li se aplică dispoziţiile legale arătate, iar pârâtul face parte din acea categorie expres prevăzută de lege.
Interpretarea pe care instanţa de control judiciar a dat-o dispoziţiilor OUG nr. 24/2008 este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 980 din 25 iunie 2009, conform cărora prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 definesc noţiunea de „colaborator al securităţii" şi nu contravin principiului neretroactivităţii legii. Ordonanţa urmăreşte scopul de deconspirare, enunţat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de Securitate, prin consemnare publică - publicarea în M. Of. al României, Partea a III-a şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masă de către C.N.S.A.S., în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanţă - a celor care ocupă demnităţile sau funcţiile enumerate în art. 3, precum şi a celor care îşi manifestă intenţia de a candida pentru alegerea ori numirea în aceste demnităţi sau funcţii.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., înalta Curte urmează a admite recursul declarat, iar rejudecând cauza pe fond, acţiunea reclamantului C.N.S.A.S. va fi admisă, fiind întrunite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a se constata calitatea de colaborator al securităţii a pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 1960 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite cererea C.N.S.A.S. Constată calitatea pârâtei D.M. de colaborator al securităţii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5915/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5942/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
