ICCJ. Decizia nr. 5897/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5897/2009
Dosar nr. 3455/1/2009
Şedinţa publică din 17 decembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2188 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins recursul declarat de reclamanta M.G. împotriva sentinţei nr. 229 din 18 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că:
- prin sentinţa nr. 2929 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, având în vedere obiectul acţiunii introductive - anularea Ordinului nr. 529 din 12 noiembrie 2007 al A.N.O.F.M.;
- prin sentinţa nr. 229 din 18 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova a fost respinsă acţiunea reclamantei, reţinându-se faptul că ordinul atacat este legal, iar motivele cererii introductive sunt nefondate;
- prin ordinul atacat s-a constatat necorespunderea profesională a reclamantei G.M., în conformitate cu art. 64 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 şi i s-a propus ocuparea postului vacant de consilier gr. I A, iar în situaţia în care nu se manifestă consimţământul cu privire la noul loc de muncă, încetează raportul de serviciu în temeiul prevederilor legale.
Instanţa de fond a reţinut că ordinul atacat a cuprins în considerentele sale situaţia de fapt existentă, respectiv că la data de 26 septembrie 2007 a avut loc la sediul A.N.O.F.M. evaluarea prealabilă a directorilor şi a directorilor adjuncţi ai Centrelor Regionale de Formare Profesională a Adulţilor din Subordinea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, iar Comisia de Cercetare prealabilă a constatat că reclamanta nu corespunde postului în care este încadrată, potrivit raportului de evaluare întocmit.
Instanţa de control judiciar a înlăturat toate criticile aduse de recurentă sentinţei Curţii de Apel Craiova, reţinând că prima instanţă a analizat toate motivele invocate prin cererea de chemare în judecată şi că, de altfel, pentru că acţiunea a fost respinsă nu putea să analizeze fiecare capăt de cerere cu atât mai mult cu cât pct. 2, 3 şi 4 erau admisibile numai dacă era admisă cererea de constatare a nulităţii Ordinului nr. 529/2007. De asemenea, nu au fost primite nici motivele de nelegalitate a sentinţei referitoare la nulitatea absolută a Ordinului arătat şi la nerespectarea de către A.N.O.F.M. termenului de 15 zile pentru ca salariatul să se pregătească pentru examinare/evaluare profesională, nedovedindu-se vreo vătămare şi respectându-se întocmai prevederile art. 77 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010.
Împotriva Deciziei nr. 2188 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, M.G. a formulat contestaţie în anulare, iar în motivarea ei a precizat (conform notelor depuse la 5 noiembrie 2009) că instanţa supremă a omis să cerceteze unul din motivele de nelegalitate/recurs, mai exact pe acela privind nulitatea absolută a Ordinului nr. 529 din 12 noiembrie 2007 ca o consecinţă a neprecizării instanţei competente să soluţioneze contestaţia împotriva acesteia, având în vedere art. 268 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii.
Prezenta contestaţie în anulare (contestaţia în anulare specială reglementată de art. 318 alin. (1) teza ultimă) este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale (teza I) sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze recursul din motivele de modificare sau casare (teza II).
În speţă, aşa cum se poate lesne observa, prin considerentele Deciziei nr. 2188/2009 Înalta Curte a răspuns punctual, tuturor criticilor invocate prin cererea de recurs, inclusiv celui la care se face trimitere pentru contestaţia de faţă. Astfel, verificându-se art. 5 din ordinul atacat s-a observat că sunt indicate atât termenul de contestare cât şi instanţa unde acest act administrativ putea fi contestat, deci această critică a fost apreciată ca nefondată.
Contestaţia în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai în condiţiile şi pentru cazurile/motivele limitativ prevăzute, din textul art. 318 C. proc. civ., rezultând fără dubiu că nu este permisă rejudecarea căii de atac a recursului decât dacă este incident unul din cazurile expres prevăzute de legiuitor.
În acest context se observă că motivul invocat de contestatoare nu se încadrează în motivele expres prevăzute de art. 318 alin. (1) teza II, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestaţiei, soluţie în acord cu jurisprudenţa constantă în această materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de M.G. împotriva Deciziei nr. 2188 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5827/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5915/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
