ICCJ. Decizia nr. 5820/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5820/2009
Dosar nr. 907/33/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 mai 2009, reclamantul M.M.N. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii M.M.F.P.S. şi Guvernul României să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 442 din 23 aprilie 2009 şi a OUG nr. 37/2009, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea ordinului de eliberare a sa din funcţia de inspector şef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncăal Judeţului Cluj.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că actele a căror suspendare a solicitat au fost emise cu nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la modul de adoptare şi cu încălcarea drepturilor reglementate la nivel constituţional.
Pârâtul Guvernul României a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a OUG nr. 37/2009, motivând că procedura prevăzută de art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă unui act cu putere de lege, adoptat de Guvern în baza delegării legislative reglementate de prevederile art. 115 alin. (4) şi (8) din Constituţia României.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat încheierea civilă nr. 14 din 5 iunie 2009, prin care a admis în parte cererea formulată de reclamant, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 442 din 23 aprilie 2009 emis de M.M.F.P.S. până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei şi a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării OUG nr. 37/2009.
Instanţa de fond a constatat inadmisibilitatea cererii de suspendare a OUG nr. 37/2009, cu motivarea că acest act normativ a fost emis în condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (4) – (8) din Constituţie, în baza delegării legislative de autoritatea legiuitoaresupremă, respectiv de Parlamentul României şi nu face parte din categoria actelor administrative pentru care se poate dispune suspendarea executării potrivit dispoziţiilor art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004.
Suspendarea executării Ordinului nr. 442 din 23 aprilie 2009 a fost dispusă cu motivarea că, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece încetarea intempestivă a raportului de serviciu al reclamantului, aparent din motive neimputabile, creează o anumită aparenţă de nelegalitate în privinţa actului contestat, precum şi o pagubă iminentă funcţionarului public, prin diminuarea drepturilor băneşti cuvenite în raport de funcţia publică deţinută.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs pârâtul M.M.F.P.S., solicitând ca, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată încheierea atacată, în sensul respingerii cererii formulate de reclamant.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere că, prin Ordinul nr. 442 din 23 aprilie 2009 au fost executate prevederile imperative ale OUG nr. 37/2009, conform cărora, funcţia publică de conducere deţinută de intimatul-reclamant s-a desfiinţat în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Recurentul a mai arătat că nu a fost avută în vedere solicitarea intimatului-reclamant de mutare definitivă în funcţia publică de execuţie vacantă de inspector clasa 1, grad profesional superior la Compartimentul Control Relaţii de Muncă din cadrul inspectoratului judeţean, astfel că acţiunea formulată pentru anularea Ordinului nr. 442 din 23 aprilie 2009 a rămas fără obiect.
Soluţia de admitere a cererii de suspendare a executării ordinului susmenţionat a fost criticată şi pentru aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004, cu motivarea că în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea celor două condiţii impuse de lege, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 442 din 23 aprilie 2009 formulată de intimatul-reclamant a fost admisă de instanţa de fond prin aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ unilateral în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Apărările formulate de recurent cu privire la legalitatea ordinului contestat, datorită emiterii în executarea OUG nr. 37/2009, nu pot fi examinate în procedura juridică reglementată pentru judecarea cererii de suspendare a executării. Asemenea apărări se referă la fondul cauzei, asupra căruia este competentă să se pronunţe numai instanţa sesizată cu acţiunea pentru anularea actului administrativ.
Pentru aceleaşi considerente, se dovedesc a fi neîntemeiate susţinerile din recurs privind lipsa de obiect a acţiunii în anulare datorită cererii intimatului-reclamant de mutare definitivă într-o funcţie publică de execuţie şi aceasta cu atât mai mult cu cât, o asemenea solicitare are ca obiect modificarea raporturilor de serviciu şi nu încetarea funcţiei publice de conducere, pentru care a fost formulată acţiunea în baza Legii nr. 554/2004.
Critica recurentului privind neîndeplinirea condiţiilor cumulative impuse de lege pentru suspendarea executării actului administrativ unilateral este de asemenea neîntemeiată, constatându-se că intimatul-reclamant a dovedit existenţa cazului bine justificat pentru măsura provizorie solicitată, cât şi iminenţa producerii unei pagube dificil de reparat prin încetarea raporturilor sale de serviciu, dispusă prin Ordinul emis de ministerul recurent.
Faţă de considerentele care au fost expuse, constatând că încheierea instanţei de fond este legală şi temeinică şi că, nu există motive de modificare sau de casare a acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.M.F.P.S. împotriva încheierii nr. 14 din 5 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 907/33/2009 al Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5805/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5827/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
