ICCJ. Decizia nr. 5827/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5827/2009
Dosar nr. 1016/35/2008
Şedinţa publică din 16 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 octombrie 2008, reclamanta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Beiuş a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii M.A.P.D.R. şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Oradea să se dispună anularea dispoziţiei prin care pârâţii au reziliat de drept contractele de gestionare a fondurilor de vânătoare nr. 55 denumit Forău şi 60 Dumbrăviţa nr. 240 din 23 noiembrie 2000 şi nr. 243 din 23 noiembrie 2000, dispoziţie comunicată cu adresa din 17 iunie 2008.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că Decizia de reziliere a celor două contracte de gestionare a fondurilor de vânătoare este nelegală şi netemeinică, neexistând abateri sau încălcări ale clauzelor contractuale care să justifice măsura dispusă de pârâţi, fără derularea procedurii obligatorii a concilierii prevăzute în art. 21 din contracte. Reclamanta a mai arătat că motivele reţinute de pârâţi în Decizia de reziliere nu subzistă, fiind superficiale şi nefondate.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 41/CA/2009 – P.I. din 9 martie 2009, prin care a respins acţiunea ca nefondată.
Instanţa de fond a reţinut că măsura rezilierii celor două contracte de gestionare a fondurilor de vânătoare a fost legal dispusă în baza Notelor de control din 8 februarie 2008 şi 28 martie 2008 şi a raportului nr. 236081/MG din 13 mai 2008 aprobat de M.A.D.R.
Conform constatărilor cuprinse în aceste acte administrative, rezilierea de drept a contractelor de gestionare a fondurilor de vânătoare s-a impus datorită încălcării de către reclamantă a prevederilor Cap. 3 art. 7 alin. (7), (9) şi (18) din contractul-cadru de gestionare a fondurilor de vânătoare aprobat prin Ordinul nr. 126/2004 emis de M.A.P.A.P.M., cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa de fond a avut în vedere că art. 17 din contractul – cadru cuprinde un pact comisoriu de gradul IV, prin care părţile au prevăzut că în cazul neexecutării obligaţiilor, contractul se reziliază de plin drept, fără punerea în întârziere şi fără intervenţia instanţei.
Încălcarea de către reclamantă a obligaţiilor contractuale a fost constatată pentru neprezentarea documentelor solicitate de organele de control, atât la primul control (6 februarie 2008), cât şi la al doilea control (28 martie 2008), De asemenea,s-a avut în vedere nerespectarea condiţiilor de licenţiere ale asociaţiei, prin aceea că directorul nu are studii superioare şi nu a dovedit că a desfăşurat activitate în domeniul respectiv pe o perioadă mai mare de 5 ani, fiind astfel încălcate prevederile art. 3 din Ordinul nr. 219/2008 emis de M.A.D.R. pentru aprobarea criteriilor de acordare a licenţei pentru gestionarea fondurilor de vânătoare.
Cu privire la încălcarea prevederilor Cap. III art. 7 alin. (7) şi (9) din contractele de gestionare a fondurilor de vânătoare, s-a reţinut că reclamanta nu a respectat obligaţiile gestionarului de a asigura cantităţile minime de hrană complementară la principalele specii de vânat şi respectiv, la întreţinerea construcţiilor şi instalaţiilor vânătoreşti existente pe cele două fonduri de vânătoare.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Beiuş, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta a criticat interpretarea dată de instanţa de fond clauzelor contractuale prevăzute la art. 17 şi art. 21 din contractele de gestionare a fondurilor de vânătoare, arătând că pactul comisoriu de gradul IV este nerelevant în privinţa procedurii de conciliere care este obligatorie şi în cazul rezilierii de drept a contractelor, fără să se mai formuleze acţiune în justiţie. Asemenea celorlalte forme de mediere, recurenta a susţinut că parcurgerea procedurii de mediere este obligatorie, iar consecinţa nerespectării ei de către intimaţi este anularea dispoziţiei lor de reziliere a contractelor de gestionare a fondurilor de vânătoare nr. 55 denumit Forău şi nr. 60 Dumbrăviţa.
Referitor la neprezentarea directorului asociaţiei cu ocazia efectuării celor două contracte, precum şi a documentelor solicitate de inspectorii intimaţilor, recurenta a arătat că s-a reţinut greşit răspunderea sa contractuală, deşi a dovedit existenţa unor condiţii obiective care au înlăturat unul din elementele răspunderii şi anume, culpa.
Recurenta a criticat şi concluzia instanţei de fond privind nerespectarea condiţiilor de licenţiere faţă de nivelul studiilor absolvite de directorul asociaţiei, motivând că nu au fost avute în vedere dispoziţiile art. 3 din Ordinul M.A.D.R. nr. 216/2008, care prevăd că sunt valabile şi studiile medii care au avut printre disciplinele de studiu vânatul şi vânătoarea, astfel cum s-a dovedit în cazul de faţă.
Hotărârea instanţei de fond a fost criticată şi pentru preluarea greşită a susţinerilor nedovedite de intimaţi cu privire la faptul că nu ar fi întocmit fişa fondului de vânătoare şi că nu ar fi asigurat hrana necesară vânatului, cu motivarea că nu au fost analizate înscrisurile depuse la dosar şi din care rezulta îndeplinirea acestor obligaţii contractuale.
Recurenta a solicitat şi suspendarea executării sentinţei recurate şi a dispoziţiei de reziliere de drept a celor două contracte de gestionare a fondurilor de vânătoare, arătând că lipsirea sa de gestiunea fondurilor de vânătoare până la soluţionarea recursului este de natură să-i producă prejudicii materiale irecuperabile.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 17 lit. b) din contractul-cadru de gestionare a fondurilor de vânătoare, aprobat prin Ordinul M.A.P.A.M. nr. 126/2004, completat şi modificat prin Ordinul nr. 509/2005, rezilierea de drept a contractului la iniţiativa administratorului se realizează fără sesizarea instanţei şi fără punerea în întârziere, în cazul în care gestionarul nu şi-a îndeplinit oricare dintre obligaţiile contractuale în termenele prevăzute.
Această clauză contractuală, prevăzută în actele adiţionale nr. 6/2005 la cele două contracte de gestionare a fondurilor de vânătoare încheiate de recurentă, a fost corect interpretată de instanţa de fond, care a reţinut existenţa unui pact comisoriu de gradul IV, potrivit căruia în cazul neexecutării obligaţiilor, contractul se reziliază de plin drept, fără punere în întârziere, şi fără intervenţia instanţei.
Faţă de voinţa părţilor exprimată prin stipularea pactului comisoriu de gradul IV, instanţa de fond a constatat judicios că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 21 din contractul – cadru, conform cărora, eventualele litigii dintre gestionar şi administrator se supun în prealabil în vederea concilierii ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului.
Această primă critică formulată în recurs se dovedeşte a fi neîntemeiată şi în raport de procesul-verbal încheiat de părţi la 21 iulie 2008 cu ocazia concilierii desfăşurate în vederea clarificării litigiului creat de emiterea dispoziţiei de reziliere de drept a contractelor de gestionare a fondurilor de vânătoare nr. 55 denumit Forău şi nr. 60 Dumbrăviţa.
Din conţinutul acestui înscris rezultă că s-a efectuat procedura concilierii, conform menţiunilor semnate fără obiecţiuni de reprezentanţii recurentei, care nu au contestat legalitatea procedurii, formulând apărări numai pe fondul litigiului.
Împrejurările expuse de recurentă cu privire la imposibilitatea de prezentare a directorului asociaţiei la cele două controale efectuate de intimaţi nu dovedesc existenţa unei cauze legale de exonerare de răspundere contractuală, întrucât răspunderea aparţine persoanei juridice, subiect distinct de drept şi aceasta avea obligaţia să asigure desfăşurarea controlului şi prezentarea documentelor necesare, conform art. 7 alin. (18) Cap. III din contractele de gestionare a fondurilor de vânătoare.
Instanţa de fond a considerat întemeiat că recurenta a încălcat aceste obligaţii contractuale prin neprezentarea documentelor solicitate de organele de control atât la primul control din 6 februarie 2008, cât şi la cel de-al doilea control din 28 martie 2008.
Judecătorul fondului a constatat de asemenea în mod corect că recurenta nu îndeplineşte cerinţele legale de licenţă în privinţa nivelului de studii al directorului asociaţiei, dat fiind că art. 3 din Ordinul M.A.D.R. nr. 216/2008 instituie obligativitatea îndeplinirii mai multor condiţii cumulative de specialitate, care nu au fost dovedite în cauză.
Conform acestei reglementări, persoana angajată cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată pentru coordonarea şi conducerea pe linie tehnică a activităţii de vânătoare trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii de specialitate: este absolventă a unei instituţii de învăţământ superior în care a studiat vânatul şi vânătoarea pe o perioadă de minimum două semestre sau este absolventă a unei unităţi de învăţământ de nivel superior, dar de altă specialitate, ori de nivel mediu, care a avut printre disciplinele de studiu vânatul şi vânătoarea, a desfăşurat activităţi în domeniul cinegetic pe o perioadă de minimum 5 ani şi deţine calitatea de vânător.
Directorul asociaţiei recurente nu a dovedit îndeplinirea acestor ultime două condiţii prevăzute cu caracter obligatoriu, de la care au fost exceptate numai acele persoane care au absolvit cursurile unei instituţii de învăţământ superior în care au studiat vânatul şi vânătoarea pe o perioadă de minimum două semestre.
Instanţa de fond nu a constatat neîndeplinirea condiţiilor de studii, cum neîntemeiat a susţinut recurenta, stabilind însă că, faţă de studiile absolvite de directorul asociaţiei, acesta trebuie să fi îndeplinit şi condiţia desfăşurării activităţii în domeniul cinegetic pe o perioadă de minimum 5 ani, ceea ce nu s-a dovedit în cauză. Neîndeplinirea acestui criteriu, după termenul acordat prin actul de control, atrage retragerea licenţei de funcţionare şi rezilierea contractelor de gestionare a fondurilor de vânătoare.
Considerentele instanţei de fond privind nerespectarea de către recurentă a obligaţiilor contractuale de a identifica pe teren limitele fondului de vânătoare şi de a asigura hrana complementară au fost neîntemeiat criticate în recurs, în condiţiile în care acestea corespund celor constatate prin notele de control întocmite la 8 februarie 2008 şi la 28 martie 2008 şi semnate fără obiecţiuni de reprezentanţii recurentei.
În consecinţă, concluzia instanţei de fond este rezultatul aprecierii corecte a tuturor probelor care au fost administrate în cauză.
Recurenta nu a solicitat anularea celor două note de constatare care au fundamentat Decizia de reziliere a contractelor de gestionare a fondurilor de vânătoare şi nu a dovedit o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de organele de control, astfel că este nefondată susţinerea sa privind înlăturarea nejustificată a înscrisurilor înfăţişate la judecata în fond a litigiului.
Cererea de suspendare a executării sentinţei recurate se dovedeşte a fi lipsită de obiect faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare care prevăd că recursul suspendă executarea.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Beiuş împotriva sentinţei civile nr. 41/CA/2009 – PI din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5820/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5897/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
