ICCJ. Decizia nr. 598/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 598/2009
Dosar nr. 5822/1/2008
Şedinţa publică din 5 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată C.S.M., H.C.G. a solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii a arătat faptul că a fost numit în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T. – biroul teritorial Arad prin Ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform procedurii în vigoare la acea dată şi cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcţia arătată.
Petentul a menţionat faptul că, începând cu data de 1 decembrie 2004, a funcţionat ca procuror la D.I.I.C.O.T., a îndeplinit acte ce intră în competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a beneficiat în fapt de statutul şi remuneraţia acordată procurorilor din cadrul acestui parchet, iar datorită faptului că în prezent D.I.I.C.O.T este structură cu personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se justifică dreptul de a beneficia de gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererea petentului de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul C.S.M. a reţinut în esenţă faptul că, în situaţia în care s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la aceasta structură specializată, aceştia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-ar eluda în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie, prin concurs.
De asemenea, Plenul C.S.M. a reţinut faptul că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la încetarea activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T, procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii, iar împrejurarea că aceşti procurorisunt salarizaţi cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispoziţiilor art. 29 pct. 7 din Legea nr. 317/2000 republicată, petentul H.C.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,.
În motivarea recursului, recurentul arată că Plenul C.S.M. a avizat favorabil numirea sa în funcţia de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T., iar numirea s-a făcut pe perioadă nedeterminată şi reprezintă promovarea realizată în urma admiterii în baza unui interviu, ca formă de examinare specială prevăzută de lege, în această structură cu personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurentul mai susţine că din verificarea dosarelor profesionale ale procurorilor declaraţi admişi la interviu, a rezultat că aceştia îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, referitor la pregătirea profesională, conduita morală ireproşabilă şi vechimea de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător.
Se mai susţine că potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, la data încetării activităţii în cadrul D.I.I.C.O.T. procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii.
Deci, legea nu precizează că procurorul ar pierde un drept câştigat, respectiv gradul profesional şi salarizarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie unde funcţionează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică specializată, organizată în structură centrală şi structură teritorială.
În fine, recurentul mai arată că a îndeplinit acte procesuale şi procedurale ce intrau în competenţa acestei structuri şi a beneficiat de fapt şi de drept de statutul şi remuneraţia acordată procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin întâmpinare, intimatul C.S.M., solicită respingerea recursului ca nefondat, susţinând că prin respingerea cererii recurentului, Plenul a interpretat corect şi a făcut distincţia cuvenită între noţiunile de „numire" şi „promovare", legea prevăzând condiţii şi proceduri diferite pentru cele două instituţii.
Astfel, chiar dacă D.I.I.C.O.T. funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca o structură specializată, are personalitate juridică proprie, cu atribuţii, competenţă, organizare şi salarizare care sunt stabilite prin lege specială.
În ceea ce priveşte promovarea procurorilor, potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată, aceasta se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante la parchete (inclusiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie). În art. 44 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ se prevede condiţia de 8 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (condiţie diferită de cea de 6 ani vechime necesară numirii la D.I.I.C.O.T.).
Potrivit art. 26 din Legea nr. 508/2004 dispoziţiile Legilor nr. 303/2004, nr. 304/2004 şi nr. 317/2004, republicate, se aplică în mod corespunzător şi direcţiei sus menţionate.
De asemenea, intimatul mai arată că potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, la încetarea activităţii în cadrul acestei structuri specializate, procurorii revin la parchetul de unde provin, deci nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt salarizaţi cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
În fine, se mai susţine că numirea la D.I.I.C.O.T. conferă dreptul procurorilor de a funcţiona la această structură specializată, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa acestei direcţii şi de a fi remunerat cu salariu prevăzut de lege pentru această funcţie, nu şi gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care poate fi obţinut numai prin concurs.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procurorului H.C.G. care a fost numit la D.I.I.C.O.T., în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.
Este necontestat faptul că recurentul, începând cu data de 1 decembrie 2004, a funcţionat ca procuror la D.I.I.C.O.T., a îndeplinit acte ce intră în competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a beneficiat în fapt de statutul şi remuneraţia acordată procurorilor din cadrul acestui parchet, iar datorită faptului că în prezent D.I.I.C.O.T este structură cu personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se justifică dreptul de a beneficia de gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face potrivit dispoziţiilor Legii nr. 508/2004 (privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism) dispoziţii cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcţii de execuţie sau de conducere, reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Este evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, şi promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile şi potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere faptul că recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci recunoaşterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet.
Rezultă aşadar că prin hotărârea recurată se face confuzie între efectele instituţiei promovării procurorilor şi cele ale instituţiei numirii acestora.
Or, în cauză recurentul a fost numit în condiţiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că a câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel în ierarhia parchetelor.
Pe de altă parte, nerecunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Justiţie ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaştere a competenţei ce revineprocurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuţiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, structură înfiinţată ca atare prin lege.
Mai mult, intimatul nu a efectuat vreo evaluare a sarcinilor şi responsabilităţilor recurentului şi o constatare negativă faţă de cerinţele gradului ce se refuză a fi acordat, încălcându-se astfel principiul echivalenţei postului şi gradului.
A admite teza intimatului ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecţiei încrederii legitime, al echivalenţei postului şi a gradului, al bunei-credinţe şi al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile şi în sfera largă a raporturilor de serviciu în spaţiul Uniunii Europene.
De altfel, se constată că nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că, înainte de modificările legislative (care nu pot retroactiva), recurentului i s-ar fi pus în vedere că nu îndeplineşte condiţiile necesare funcţiei pe care o ocupă sau că ar fi necesară participarea sa la vreun concurs de promovare.
Aşa fiind, în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/204 coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004 precum şi cu art. 312 şi 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se anula hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în partea referitoare la recurent şi a se dispune obligarea intimatului să-i recunoască acestuia gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de H.C.G. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce îl priveşte pe recurentul H.C.G.
Obligă intimatul C.S.M. să-i recunoască recurentului gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 596/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 599/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
