ICCJ. Decizia nr. 603/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 603/2009
Dosar nr. 2677/2/2008
Şedinţa publică din 5 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2110 din 2 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul O.N., în contradictoriu cu pârâtul Senatul României - Comisia de Abuzuri şi Combaterea Corupţiei şi totodată a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârât.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că obiectul cererii formulate de reclamant îl reprezintă nesoluţionarea în termenul legal a unor petiţii adresate pârâtului şi obligarea acesteia la plata despăgubirilor pentru vătămarea suferită .
Instanţa a apreciat că susţinerile pârâtului privind lipsa calităţii sale procesuale pasive în raport de atribuţiile acestuia stabilite potrivit dispoziţiilor art. 61 din Constituţie nu pot fi primite, fiind neîntemeiate, acesta fiind în fapt instituţia căreia petentul s-a adresat cu petiţiile a căror nesoluţionare o reclamă prin prezenta acţiune.
S-a constatat că reclamantul s-a adresat Senatului României - Comisia de Abuzuri şi Combaterea Corupţiei prin cererile înregistrate la data de 12 iulie 2007 cu nr. 1201 şi 91 din 22 ianuarie 2008, reclamând că nu îi este respectat dreptul de proprietate conferit de contractul de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 1999.
Instanţa a mai reţinut că pârâta, având în vedere conţinutul petiţiilor reclamantului le-a transmis spre soluţionare Ministerului Administraţiei şi Internelor şi către Ministerul Justiţiei, conform răspunsului din 14 mai 2008, iar cu adresa din 29 mai 2008 i-a fost înaintat răspuns petentului, cu privire la aspectele reclamate, indicându-i acestuia căile legale şi procedurale prin care poate să-şi exercite drepturile cât şi instituţiile competente în materie.
Cererea reclamantului privind acordarea despăgubirilor, instanţa de fond a apreciat că este neîntemeiată, întrucât acesta nu a făcut dovada vătămării sale conform dispoziţiilor art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul O.N. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii şi fără ca instanţa să aibă în vedere actele existente la dosar.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi de motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurentul a formulat acţiunea pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, apreciind că este vătămat într-un drept al său prevăzut de lege, prin nesoluţionarea în termen legal a mai multor cereri adresate pârâtului-intimat.
Din ansamblul probator, rezultă fără putinţă de tăgadă că pârâta - intimată faţă de conţinutul petiţiilor adresate de către recurentul-reclamant, le-a trimis spre competentă soluţionare, organelor abilitate.
Cu adresa din 2008, i-a fost înaintat răspuns recurentului cu privire la cele reclamante, indicându-i-se căile legale pe care trebuie să le urmeze pentru a-şi valorifica drepturile pretinse.
Prin urmare, corect Curtea de Apel a constatat că reclamantul nu a făcut dovada vătămării său într-un drept recunoscut de lege conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, autoritatea administrativă îndeplinindu-şi toate atribuţiile prevăzute de lege, indicându-i recurentului chiar şi instituţiile competente a-i soluţiona plângerile.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de O.N., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.N., împotriva sentinţei civile nr. 2110 din 2 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 604/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
