ICCJ. Decizia nr. 593/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 593/2009
Dosar nr. 2057/33/2007
Şedinţa publică din 5 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 332 din 25 martie 2008, Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea reclamantei M.P. formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice Bucureşti având prin care solicită anularea Ordinului nr. 1330 din 02 octombrie 2007 şi totodată repunerea să în situaţia anterioară emiterii ordinului atacat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta M.P. a deţinut până la data de 2 octombrie 2007 funcţia publică de manager al Spitalului Municipal Dej când prin Ordinul nr. 1330 emis de Ministerul Sănătăţii Publice Bucureşti a fost revocată din această funcţie constatându-se încălcarea dispoziţiilor cuprinse în cap. VIII lit. d) din Contractul de management din 14 decembrie 2006 privind existenţa unei incompatibilităţi şi a conflictului de interese precum şi a dispoziţiei lit. d) şi lit. i) ale art. 1833 din Legea nr. 95/2006 privind constatarea abaterilor de la legislaţia în vigoare.
Astfel, conform art. 187 din Legea nr. 95/2006 managerul în funcţie şi care la data încheierii contractului de management se află în situaţie de incompatibilitate ori conflict de interese este obligat ca în termen de 15 de zile de la numirea în funcţie să procedeze la depunerea declaraţiei de interese.
Având în vedere faptul că la data de 14 decembrie 2006 a fost încheiat contractul de management al reclamantei cu Ministerul Sănătăţii Publice sub nr. 181 instanţa de fond a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 180 alin (2) din Legea nr. 95/2006 reclamanta avea obligaţia de a înlătura motivele de incompatibilitate şi de conflict de interese în termen de 30 de zile de la data la care a ocupat prin concurs funcţia de manager.
Cu toate acestea actul adiţional la care face vorbire reclamanta şi prin care aceasta şi-a dat demisia din funcţia de administrator şi-a produs efecte fiind opozabilă faţă de terţi potrivit Legii nr. 26/1990 de la data înregistrării sale în registrul comerţului respectiv 24 august 2007 deci cu mult peste termenul impus de legea privind reforma în sănătate.
În ceea ce priveşte deficienţele constatate cu ocazia verificărilor efectuate şi care au avut în vedere desfăşurarea unor achiziţii publice derulate de către unitatea sanitară al cărui manager a fost reclamanta, instanţa de fond a reţinut că o serie de achiziţii ale unităţii sanitare au fost câştigate de SC P.T.A. SRL societate ce avea relaţii comerciale strânse cu SC L. SRL al cărui unic asociat este fiica reclamantei şi la care reclamanta a deţinut calitatea de administrator până în 24 august 2007.
De asemenea, s-a constatat că în ceea ce privesc achiziţiile publice nu există un dosar al achiziţiilor publice pentru achiziţionarea mobilierului iar bugetul aprobat care era absolut necesar pentru achiziţiile publice în baza OG nr. 34/2006 nu exista. Totodată nota justificativă prin care s-a solicitat achiziţionarea mobilierului nu a fost semnată de toate compartimentele unităţii sanitare.
În ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor, constând în veniturile nerealizate de la data revocării şi până la reîncadrarea reclamantei pe postul avut anterior, instanţa de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată având în vedere că reclamanta a fost revocată din funcţia de manager a fost trecută pe o funcţie de execuţie aceea de economist, iar în ipoteza în care ordinul de revocare ar fi fost nelegal, iar instanţa ar fi dispus anularea lui, reclamanta ar putea justifica eventual diferenţa de salariu dintre funcţia de execuţie şi cea de manager.
Deoarece legea-cadru a contenciosului administrativ nu face precizări cu privire ia modul de stabilire a daunelor morale, reclamanta trebuie să facă dovada condiţiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile a pârâtului, aceasta revenindu-i totodată şi sarcina probei. Prin urmare, folosind acţiunea pentru repararea prejudiciului moral reclamanta trebuie să facă dovada existenţei prejudiciului moral, caracterul ilicit ai faptei pârâtului, săvârşirea cu vinovăţie a faptei de către pârât cât şi a raportului de cauzalitate dintre prejudiciul respectiv şi fapta pârâtului.
Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului suferit, instanţa de fond a apreciat că solicitarea daunelor morale nu este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta M.P. a declarat recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii.
Se critică faptul că ordinul în litigiu este nelegal, întrucât nu a fost constituită anterior emiterii o comise de evaluare care ar fi putut propune revocarea din funcţie a recurentei, controalele efectuate în perioada iunie - august 2008, neputând suplini obligaţia legală privind comisia de evaluare.
De asemenea, instanţa fondului nu a luat în considerare nici faptul că recurenta-reclamantă nu a exercitat nici o altă funcţie din cele prevăzute în textul de lege concomitent cu exercitarea funcţiei de manager şi că în timpul mandatului său nu a apărut nici o situaţie de incompatibilitate.
De asemenea se critică în recurs şi faptul că nu era obligaţia recurentei să facă menţiuni în Registrul Comerţului, ci de asociaţii unice, relaţia de rudenie cu reclamanta neavând importanţă din punct de vedere juridic.
Nici faptul reţinut de instanţa Curţii de Apel că Spitalul la care recurentul era manager ar fi achiziţionat o serie de bunuri de la SC L. SRL, firma al cărui asociat unic era fiica sa, nu este real, întrucât nici o tranzacţie a spitalului nu a fost încheiată cu această firmă.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând actele dosarului şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. reţine:
Legea nr. 95/2006 în art. 180 prevede că există conflict de interese atunci când un manager persoană fizică, juridică, ori reprezentant al persoanei juridice deţine părţi sociale, acţiuni sau interese la societăţi comerciale care stabilesc relaţii comerciale cu spitalul la care persoana exercită funcţia de manager.
Sancţiunea prevăzută de lege este rezilierea de plin drept a contractului de management, recurenta - reclamantă încălcând prevederile legale mai sus invocate.
Până la 2 octombrie 2007, astfel cum rezultă din probele administrate, recurenta - reclamantă deţinea funcţia de manager al spitalului municipal Dolj, iar prin Ordinul nr. 1330 emis de Ministerul Sănătăţii Publice a fost revocată din această funcţie, datorită unei incompatibilităţi şi a conflictului de interese cât şi a dispoziţiilor art. 1833 din Legea nr. 95/2006.
Conform art. 187 din Legea nr. 95/2006 managerul în funcţie care la data încheierii contractului de management se află în situaţia de incompatibilitate ori conflict de interese este obligat ca în termen de 15 zile de la numirea în funcţie să procedeze la depunerea declaraţiei de interese.
Conform actelor anexate, recurenta-reclamantă avea la 17 august 2007 calitatea de administrator al SC L. SRL, o societate comercială cu răspundere limitată având ca asociat unic pe M.A.I. fiica recurentei.
Contractul încheiat de recurentă cu intimatul a fost la data de 14 decembrie 2006 şi prin urmare fără posibilitate de tăgadă aceasta avea obligaţia de a înlătura motivele de incompatibilitate ori conflict de interese în termen de 30 de zile de la data ocupării funcţiei de manager, conform art. 180 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
Actul adiţional de care se prevalează în apărarea sa recurenta, şi-a produs efectele la 24 august 2007, peste termenul prevăzut de lege, când a fost înregistrat la Registrul Comerţului.
Mai mult au fost încălcate şi dispoziţiile art. 183 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 în sensul că în sarcina recurentei a fost depistate şi abateri de la legislaţie, respectiv o serie de achiziţii ale unităţii sanitare au fost câştigate de o societate care avea relaţii foarte strânse cu SC L. SRL.
Prin urmare, faţă de toate considerentele de fapt şi de drept mai sus invocate, în mod corect, Curtea de Apel a considerat legal ordinul nr. 1330/2007 emis de intimat, motiv pentru care sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de M.P. ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.
Desigur în respingerea recursului s-au avut în vedere şi pretenţii ale recurentei - reclamante referitoare la despăgubiri constând în venituri nerealizate de la data revocării întrucât ea a fost trecută pe o funcţie de execuţie fără vreo vătămare gravă a unui drept prevăzut de lege care să întrunească dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi care s-o îndreptăţească pe aceasta la despăgubiri civile şi daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.P., împotriva sentinţei civile nr. 332 din 25 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 591/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 595/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
