ICCJ. Decizia nr. 596/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 596/2009
Dosar nr. 1391/64/2007
Şedinţa publică din 5 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 187/ F/ CA din 26 noiembrie 2008 Curtea de Apel Braşov a respins excepţia de nelegalitate privind Ordinele comune: nr. 130 - 1089 din 8 august 2003 emis de A.P.A.P.S. şi M.F.P.; nr. 251-699 din 16 decembrie 2003, emis de A.P.A.P.S. şi M.M.S.S.F.; nr. 32-200 din 23 aprilie 2003 emis de A.P.A.P.S. şi C.N.A.S., invocată de reclamanta SC M.U.M. SA Braşov, în contradictoriu cu pârâţii M.E.F., C.N.A.S., M.M.F.E.Ş., D.G.F.P. Braşov, A.F.P. Braşov, A.P.P.S., SC M.U.M. SRL, B.R.D.-G.S.G. SA - sucursala Braşov şi totodată a trimis dosarul la Judecătoria Braşov, pentru continuarea judecăţii, în Dosarele nr. 921/197/2007, nr. 518/197/2007, nr. 2189/197/2007, nr. 2671/197/2007, nr. 4159/197/2007, nr. 4256/197/2007, nr. 8215/197/2007 şi nr. 9741/197/2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Prin Ordinul comun nr. 130 - 1089 din 8 august 2003 emis de A.P.P.S. şi M.F.P. s-au acordat înlesniri la plata obligaţiilor la bugetul de stat, datorate şi neachitate de SC M.U.M. SA Braşov; prin Ordinul comun nr. 251-699 din 16 decembrie 2003, emis de A.P.P.S. şi M.M.S.S.F. s-au acordat înlesniri la plata obligaţiilor la bugetul Asigurărilor sociale de stat şi la bugetul asigurărilor pentru şomaj, datorate şi neachitate de SC U.T.B. SA Braşov ; iar prin Ordinul comun nr. 32-200 din 23 aprilie 2003 emis de A.P.P.S. şi C.N.A.S. s-au acordat înlesniri la plata obligaţiilor la bugetului fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, datorate şi neachitate de aceeaşi societate comercială.
Cele trei ordine au fost emise în temeiul prevederilor art. 18, cu excepţia alin. (10), din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare, ale Normelor Metodologice aprobate prin HG nr. 577/2002 şi ale contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 18 septembrie 2002, încheiat între A.P.P.S. în calitate de vânzător şi „Asociaţia Maşini, Unelte şi Mecanizări – U.T.B. a Salariaţilor" Braşov, în calitate de cumpărător.
Instanţa de fond a reţinut faptul că Ordinele comune menţionate au fost emise înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, iar anterior acestei legi nu era posibilă invocarea ilegalităţii unui act administrativ cu caracter individual, era unanim acceptat că se putea invoca doar nelegalitatea unui act administrativ cu caracter normativ. Nu se poate permite repunerea în discuţie, în mod repetat şi fără limită în timp, a legalităţii oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, deoarece s-ar încălca principiile şi drepturile fundamentale privind stabilitatea raporturilor juridice şi dreptul la un proces echitabil, care ar contraveni jurisprudenţei C.E.D.O. şi Curţii Europene de Justiţie.
De asemenea, instanţa a reţinut că şi Curtea de Justiţie de la Luxemburg a constatat că atunci când partea îndreptăţită să formuleze o acţiune în anulare împotriva unui act comunitar depăşeşte termenul limită pentru introducerea acestei acţiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv şi nu va mai putea solicita în instanţă controlul de legalitate a acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC M.U.M. SA Braşov, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
Se apreciază în motivul de recurs că instanţa Curţii de Apel nu a intrat în cercetarea fondului şi se solicită casarea cu trimitere spre rejudecare a pricinii.
De asemenea, se motivează recursul şi pe faptul că instanţa fondului a greşit apreciind că s-ar periclita securitatea raporturilor juridice, dacă s-ar verifica legalitatea actelor administrative unilaterale cu caracter individual.
Recurenta a înţeles să invoce nelegalitatea ordinelor comune, în raport de ceea ce ar fi trebuit să respecte legea specială de reglementare, întrucât nerespectarea dispoziţiilor privind scutirile parţiale, eşalonările etc., se datorează nerespectării legii.
Precizează recurentul că legiuitorul a înţeles să acorde o serie de facilităţi pentru a sprijini societăţile nou privatizate.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Referitor la excepţia de nelegalitate invocată de recurenta-reclamantă, formulată în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind Ordinele comune nr. 130 – 1089 din 8 august 2003, 251-699/2003, şi 32-200/2003, se arată că aceasta a făcut obiectul procedurilor de privatizare prevăzute de Legea nr. 137/2002, beneficiind de scutire de dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere.
În dosarele conexate şi anexate recursului de faţă, recurenta susţine că aceste Ordine comune contravin dispoziţiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 137/2002 şi art. 249 din HG nr. 577/2002.
Din analiza actelor dosarului rezultă fără tăgadă că ordinele în litigiu au fost emise conform art. 18 din Legea nr. 137/2002 şi reprezintă acte administrative unilaterale cu caracter individual care au fost emise în anul 2003, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind excepţia de nelegalitate prevăd că legalitatea unui act administrativ individual indiferent de data emiterii, poate fi cercetată oricând, pe cale de excepţie.
Având în vedere însă că în conformitate cu dispoziţiile finale şi tranzitorii ale legii, aceasta se aplică actelor administrative individuale sau normative adoptate sau emise ulterior intrării sale în vigoare, precum şi dispoziţiile art. 11 care limitează dreptul de contestare a actelor administrative individuale, corect s-a reţinut ca fiind inadmisibilă excepţia de nelegalitate cu privire la actele administrative cu caracter individual emise în 2003, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
În speţă, dispoziţiile incidente sunt prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 2 alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cum corect a reţinut instanţa fondului.
Dispoziţiile legale care permit cenzurarea fără limită a excepţiei de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior Legii nr. 554/2004, contravin principiilor comunitare, întrucât s-ar încălca art. 6 din C.E.D.O. şi Jurisprudenţa C.E.D.O.
În acest sens s-a pronunţat C.E.D.O. în cazul B. vs. România la 6 decembrie 2007.
Încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, se datorează posibilităţii de a anula fără limită de timp o hotărâre judecătorească definitivă, argumentele C.E.D.O. folosite în cauza B. vs. România, fiind valabile şi în speţa de faţă în raport de similitudinea de efecte juridice existente între hotărârea judecătorească definitivă şi actul administrativ irevocabil.
Ordinele în litigiu au fost emise în anul 2003 şi la momentul respectiv nu au fost contestate, şi prin urmare la acest moment nu se poate pune în discuţie în mod nelimitat legalitatea lor ca acte administrative unilaterale cu caracter individual, întrucât s-ar încălca stabilitatea raporturilor juridice.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de SC M.U.M. SA Braşov, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.U.M. SA Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 187/ F/ CA din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 595/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 598/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
