ICCJ. Decizia nr. 559/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 559/2009
Dosar nr. 1128/32/2007
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 23 noiembrie 2007, Primarul Municipiului Piatra Neamţ în calitate de reprezentant al Municipiului Piatra Neamţ a chemat în judecată M.F.P., oficiul de plăţi şi contractare Phare, solicitând anularea procesului-verbal de constatare nr. 746444 din 14 august 2007 prin care s-a stabilit ca obligaţie de plată suma de 112.539,94 euro, respectiv echivalent în lei, 359.497,58 lei, cheltuieli neeligibile.
În motivarea cererii reclamantul a invocat nulitatea actului administrativ care a fost încheiat Primăriei Piatra Neamţ - ce nu are calitatea de persoană juridică - şi nu îndeplineşte condiţiile legale necesare din punctul de vedere al titlului, obiectului modalităţii de realizare şi al conţinutului unui proces-verbal de control.
S-a mai arătat că procesul-verbal de control nu reflectă în mod corect situaţia existentă, fiind rezultatul aplicării retroactive a unor reglementări în materie şi al unor interpretări eronate ale recomandărilor Comisiei Europene.
Prin sentinţa nr. 50 din 24 aprilie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că menţionarea în procesul-verbal contestat a Primăriei Piatra Neamţ ca debitor în loc de Municipiul Piatra Neamţ prin primar, reprezintă o eroare materială, actul de control vizând verificarea cheltuielilor efectuate de beneficiarul final al programului pentru managementul deşeurilor, finanţat din fonduri nerambursabile de către Comisia Europeană.
Această eroare, a constatat instanţa, nu atrage nulitatea procesului-verbal de control, nefiind incidente dispoziţiile art. 46 din OG nr. 92/2003, întrucât nu este de natură a împiedica stabilirea contribuabilului debitor.
Instanţa a mai reţinut că actul de control este întocmit cu respectarea dispoziţiilor OG nr. 79/2003 şi ale OG nr. 1510/2003, care se coroborează cu prevederile Acordului de implementare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Primarul Municipiului Piatra Neamţ, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, neavând în vedere încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, potrivit cărora plătitor al creanţelor bugetare rezultate din nereguli este persoana juridică sau fizică stabilită debitor prin titlul de creanţă.
Or, a arătat reclamantul, Primăria Municipiului Piatra Neamţ de la care s-a dispus recuperarea sumei considerată drept cheltuieli neeligibile nu este persoană juridică, reprezentând potrivit Legii nr. 215/2001 o structură funcţională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului şi soluţionează problemele curente ale colectivităţii locale.
Primăria nu poate fi subiect al raportului juridic fiscal, neavând capacitate juridică, nici patrimoniu şi nici cod de înregistrare fiscală.
De asemenea, reclamantul a invocat şi împrejurarea că organul de control fiscal, soluţionând contestaţia împotriva procesului-verbal, nu s-a pronunţat printr-o decizie sau dispoziţie, astfel cum prevede art. 210 C. proCod Fiscal
Pe fondul cauzei, reclamantul a precizat că instanţa de fond a reţinut greşit situaţia de fapt, ca şi normele legale în materie, aplicând retroactiv Instrucţiunea nr. 3 la cheltuieli aprobate prin semnarea contractului în anul 2003, deci anterior apariţiei acestei norme.
S-a mai arătat şi faptul că prin raportul final al Curţii de Conturi, înregistrat la nr. 29121/PR din 22 februarie 2007 s-a constatat că sumele aferente certificatelor intermediare de plată verificate sunt corect calculate, deci debitul este nedatorat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt privind eligibilitatea cheltuielilor efectuate pentru implementarea în Municipiul Piatra Neamţ a proiectului de management al deşeurilor solide, constatând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat prin care a fost obligată persoana răspunzătoare la plata sumei de 112.539,94 euro, respectiv 359.497,58 lei.
Împrejurarea că în înscrisul întocmit de Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare la 14 august 2007 este menţionată ca beneficiar final al proiectului Primăria Municipiul Piatra Neamţ şi nu municipiul nu este de natură a atrage nulitatea actului, neputându-se susţine că debitorul ar fi fost stabilit în mod eronat.
Primăria ca autoritate executivă a administraţiei publice, exercită drepturile şi asigură îndeplinirea obligaţiilor ce revin unităţii administrativ-teritoriale în calitate de persoană juridică civilă, având calitatea de reprezentant al acesteia şi în ceea ce priveşte actele emise de terţi şi adresate municipalităţii.
De altfel, în procedura prealabilă administrativă, reclamantul nu a contestat calitatea primăriei de beneficiar final şi deci de subiect al procesului verbal de constatare, în numele Municipiului Piatra Neamţ, limitându-şi contestaţia numai la aspecte privind fondul măsurii dispuse. În consecinţă, critica privind nulitatea actului nu este fondată.
De asemenea, Curtea constată că actul administrativ contestat îndeplineşte toate condiţiile din punctul de vedere al conţinutului unui proces-verbal de control, prevăzute de HG nr. 1510/2003 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, criticile formulate de reclamant sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, Curtea reţine că instanţa de fond a înlăturat în mod corect, susţinerile reclamantului cu privire la caracterul retroactiv al aplicării Instrucţiunii nr. 3 din 21 februarie 2007, stabilind că suma de 112.539,49 euro reprezintă cheltuieli neeligibile conform memorandumului de finanţare.
Instrucţiunea nr. 3 fiind doar un act interpretativ, care clarifică situaţia echipamentelor durabile incluse în contracte, fără a modifica sau completa memorandumul de finanţare, nu poate fi considerat a retroactiva.
Interpretarea dată prin această instrucţiune, în sensul că echipamentele durabile sunt neeligibile dacă acestea sunt utilizate în timpul implementării proiectului, fără a deveni parte a investiţiei, vizează şi situaţiile intervenite anterior editării acestei norme, deci de la data încheierii memorandumului, faţă de care instrucţiunea nu conţine nici o prevedere suplimentară.
În consecinţă, instanţa de fond a stabilit în mod corect că reclamantul era în cunoştinţă de cauză asupra costurilor neeligibile şi a faptului că va trebui să asigure fondurile necesare acoperii acestora, încă din 13 ianuarie 2003, când a încheiat acordul de implementare cu Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, obligaţia respectivă fiind prevăzută expres în art. 1.10 al actului.
Curtea nu poate primi nici critica privind neluarea în considerare a constatărilor Curţii de Conturi, autoritatea de audit, care, prin raportul final din 22 februarie 2007, a reţinut că sumele introduse în certificatele intermediare de plată verificate sunt corect calculate.
Astfel, în cadrul proiectului pentru managementul deşeurilor au fost achiziţionate diferite obiecte de mobilier de birou, calculatoare, scannere, imprimante, faxuri, aparate foto, laptopuri, telefoane, autoturisme şi alte bunuri care constituie echipamente durabile care nu pot deveni parte a investiţiei, fiind cheltuieli neeligibile, în sarcina beneficiarului final.
Acest aspect a fost reţinut şi la controlul efectuat de Curtea de Conturi, autoritatea de audit, şi consemnat în raportul iniţial din 12 septembrie 2006, ulterior, în urma reverificării documentelor justificative, încheindu-se raportul suplimentar din 22 februarie 2007.
Din actele dosarului rezultă că în perioada 26 iunie 2007 - 3 iulie 2007 a fost efectuată o misiune comună de verificare a declaraţiilor de cheltuieli şi a facturilor aferente contractului de lucrări, inclusiv situaţia cheltuielilor neeligibile aferente echipamentelor durabile neincluse în proiect.
Conform prevederilor în materie, echipamentele durabile sunt neeligibile dacă sunt utilizate în timpul implementării proiectului, fără a deveni parte a investiţiei. În cauză, fondurile menţionate în certificatele intermediare de plată au fost utilizate în scopul desfăşurării în condiţii optime a proiectului şi pentru implementarea acestuia, dar, nefiind efectiv parte a investiţiei, au fost corect transferate beneficiarului final, în momentul finalizării proiectului.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va constata că sentinţa atacată este legală şi temeinică şi, în consecinţă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Primarul Municipiului Piatra Neamţ în calitate de reprezentant al Municipiului Piatra Neamţ, împotriva sentinţei civile nr. 50 din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 558/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 565/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
