ICCJ. Decizia nr. 982/2009. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 982/2009
Dosar nr. 7299/1/2008
Şedinţa publică din 20 februarie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 12 septembrie 2008, contestatoarea SC U.T.H. SA a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi L.E., anularea deciziei nr. 1558 din 10 aprilie 2008, pronunţată în dosarul nr. 10585/1/2007, rejudecarea recursului formulat împotriva sentinţei nr. 116 din 10 octombrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În motivarea căii de atac, contestatoarea a arătat că prin Decizia atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, i-a respins recursul formulat împotriva sentinţei menţionate mai sus, omiţând să cerceteze motivul de recurs referitor la soluţionarea, de către instanţa de fond, a excepţiei prescripţiei dreptului de formulare a plângerii prealabile administrative, invocate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata L.E. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată, arătând că SC U.T.H. SA nu a înscris procesul în cartea funciară, iar între timp terenul în litigiu a fost vândut, apărări pe care Înalta Curte le constată străine obiectului şi procedurii contestaţiei în anulare.
Analizând conţinutul deciziei contestate, în raport cu motivele invocate în cererea de recurs şi cu prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., în care se încadrează cazul invocat de contestatoare, Înalta Curte constată nefondată calea de retractare cu care a fost investită.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin Decizia contestată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondate recursurile formulate de SC U.T.H. SA şi de Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale împotriva sentinţei nr. 116 din 10 octombrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Motivul de recurs a cărui necercetare a fost invocată în cadrul contestaţiei în anulare se referă la nesoluţionarea, de către instanţa de fond, a excepţiei prescripţiei dreptului de formulare a plângerii prealabile administrative, excepţie invocată de ministerul pârât.
Este adevărat că în dispozitivul sentinţei s-a menţionat respingerea excepţiei tardivităţii acţiunii, invocată de pârâţi, dar în considerente Curtea de Apel Alba Iulia a analizat în mod amplu şi detaliat incidenţa în cauză, interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ce reglementează termenul în care poate fi formulată plângerea prealabilă de persoana vătămată într-un drept sau într-un interes legitim printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept - ipoteză în care se încadra reclamanta L.E.
De asemenea, curtea de apel s-a conformat prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., după ce, într-un prim ciclu procesual, prin Decizia nr. 3668 din 30 octombrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul împotriva sentinţei nr. 304 din 9 decembrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare pentru a se lămuri, printre altele, data la care partea a luat cunoştinţă de actul administrativ atacat, în sensul art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, de acel moment fiind legat începutul curgerii termenului atât pentru formularea plângerii administrative prealabile, cât şi pentru acţionarea în justiţie.
Având în vedere circumstanţele derulării cauzei aşa cum au fost expuse mai sus, gruparea argumentelor legate de soluţionarea excepţiei tardivităţii acţiunii în justiţie şi a celor privind excepţia prescripţiei dreptului de formulare a plângerii prealabile şi tratarea lor printr-un considerent comun nu poate duce la retractarea deciziei contestate, pentru motivul prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
În consecinţă, ţinând seama şi de prevederile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC U.T.H. SA Timişoara împotriva deciziei nr. 1558 din 10 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 981/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 986/2009. Contencios → |
|---|
