ICCJ. Decizia nr. 1007/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1007/2010

Dosar nr.1301/54/2009

Şedinţa publică din 24 februarie 2010

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin Sentinţa nr. 247 din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de P.D.M., T.C., F.O., B.V.M., ... în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Economiei şi Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii introductive, privind obligarea la vânzarea directă a pachetului de acţiuni, care se cuvin din procentul total de 8% stabilit prin OG nr. 55/2003, la preţul de achiziţionare stabilit pentru investitorul strategic OMV - Austria, sub sancţiunea de despăgubiri pe zi de întârziere, a reţinut că prevederile OG nr. 55/2003 se circumscriu reglementărilor din domeniul privatizării.

Instanţa a reţinut că cererea de obligare la vânzarea unei părţi din acţiunile S.N.P. P. S.A. Bucureşti, ca fracţiuni în care este divizat capitalul social al acestei societăţi, reprezintă un litigiu ce se referă la activitatea de privatizare şi văzând dispoziţiile art. 72010 C. proc. civ. raportate la dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) şi art. 5 C. proc. civ. a constatat că litigiul dedus judecăţii este în materie comercială.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.

Prin motivele invocate au arătat că în mod greşit a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti, întrucât competenţa este stabilită exclusiv în raport de locul ocupat de autoritatea publică emitentă a actului atacat, iar în cauză este vorba de o autoritate publică centrală.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte a constatat, din analiza actelor din dosar, că cererea ce face obiectul acţiunii introductive vizează obligarea pârâţilor la vânzarea unei părţi din acţiunile S.N.P. P. S.A. Bucureşti, ca fracţiuni în care este divizat capitalul social al acestei societăţi, situaţie în care Înalta Curte reţine că cererea de faţă reprezintă un litigiu ce se referă la activitatea de privatizare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 72010 C. proc. civ. litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială, potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii.

Prin urmare, raportat la obiectul cererii introductive, Înalta Curte a constatat că litigiul dedus judecăţii este în materie comercială, aşa cum corect a stabilit Curtea de Apel Craiova.

Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de P.D.M., T.C., F.O., B.V.M., ... împotriva Sentinţei nr. 247 din 19 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2010.

Procesat de GGC - CL

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1007/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs