ICCJ. Decizia nr. 1009/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1009/2010
Dosar nr.6996/1/2009
Şedinţa publică din 24 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1163 din 1 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea lui M.P.D., fost judecător la Tribunalul Militar Timişoara, de stabilire a nivelului funcţie de execuţie corespunzător gradului profesional I obţinut prin examen, conform dispoziţiilor Legii nr. 60/1968, Legii nr. 52/1991 şi Legii nr. 92/1992, în vigoare la data obţinerii gradului profesional I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii învestit cu soluţionarea cererii fostului judecător M.P.D. de stabilire a nivelului funcţiei de execuţie corespunzător gradului profesional I obţinut prin examen, a reţinut că la data de 19 februarie 2008, prin Decretul Preşedintelui României nr. 285, publicat în M. Of., nr. 140/22.02.2008, domnul M.P.D., preşedinte al Tribunalului Militar Timişoara, a fost eliberat din funcţie ca urmare a pensionării.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că gradul obţinut conform Legii nr. 52/1991 nu se identifică cu gradul instanţei sau parchetului la care se putea promova, întrucât primul vizează salarizarea magistraţilor, iar al doilea cariera acestora, astfel cum Plenul a statuat de altfel prin Hotărârea nr. 654 din 20 septembrie 2007, constatând că dobândirea gradului profesional nu atrăgea dreptul de a funcţiona la o instanţă sau parchet superior, ci doar creşterea cuantumului salariului de bază.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.P.D., criticând hotărârea pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând cu prioritate excepţia de necompetenţă materială invocată în cauză, în condiţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că necompetenţa este de ordine publică, conform art. 159 C. proc. civ., va admite excepţia şi va trimite cauza instanţei competente a soluţiona fondul litigiului - Curtea de Apel Timişoara.
În conformitate cu dispoziţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent, iar potrivit dispoziţiilor art. 159 pct. 2 C. proc. civ. necompetenţa este de ordine publică când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a reţinut că s-a formulat recurs împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care vizează drepturile unui fost judecător.
Dispoziţiile art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 reglementează calea de atac împotriva hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care privesc cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, termenul de recurs şi instanţa competentă, iar din actele dosarului a rezultat că domnul M.P.D., preşedinte al Tribunalului Militar Timişoara, a fost eliberat din funcţie ca urmare a pensionării.
Pentru aceste considerente, în raport de calitatea persoanei la data introducerii cererii, competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii aparţine Curţii de Apel Timişoara, competenţă stabilită în raport de rangul autorităţii care a emis actul administrativ atacat, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va trimite cauza instanţei competente a soluţiona fondul litigiului - Curtea de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
Trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 1007/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1012/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
