ICCJ. Decizia nr. 1014/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1014/2010
Dosar nr.1715/54/2009
Şedinţa publică din 24 februarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Sentinţa nr. 271 din 6 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamantul Ş.R.B. în contradictoriu cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, dispunând suspendarea Deciziei din 12 mai 2009 până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de suspendare a actului administrativ, a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 privind suspendarea actului administrativ indicat.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că există o puternică îndoială şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului atacat, întrucât prin Decizia atacată nu a fost identificată exact abaterea săvârşită de reclamant.
Instanţa de fond a reţinut şi aspectul privind inconsecvenţa de raţionament a organului emitent, care reprezintă o împrejurare ce este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat.
Instanţa a reţinut îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, întrucât executarea actului atacat ar afecta grav drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă, dreptul la protecţia socială a muncii şi dreptul la un nivel de trai decent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administraţia Naţională a Penitenciarelor, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea recursului declarat, în temeiul art. 14 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 4 C. proc. civ., mai înainte de a cerceta motivele invocate a constatat că recurenta nu a respectat dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, situaţie în care va respinge recursul ca tardiv formulat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, hotărârea pronunţată de instanţa de fond poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale prevăzute de lege în termenul arătat şi nici nu a invocat o cauză de împiedicare mai presus de voinţa recurentei, pentru repunerea în termen.
În aceste condiţii, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege.
Văzând dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, raportate la art. 303, art. 101 şi art. 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 5 zile de la comunicare pentru depunerea motivelor de recurs, precum şi modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale legii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că sentinţa a fost comunicată pârâtei la data de 27 iulie 2009, iar recursul a fost declarat la data de 4 august 2009, cu depăşirea termenului legal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei nr. 271 din 6 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 1012/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1015/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
