ICCJ. Decizia nr. 1008/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1008/2010
Dosar nr. 9926/1/200.
Şedinţa publică din 24 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 206/CA/2009 Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte excepţia de nelegalitate formulată de petentul Consiliul Judeţean Bihor în contradictoriu cu intimaţii Inspectoratul Teritorial de Muncă al judeţului Bihor, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor, Ministerul Administraţiei şi Internelor, M.S.E., ş.a, în sensul că a constatat nelegalitatea dispoziţiilor cuprinse în Ordinul nr. 496/2003 emis de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor referitoare la acordare sporului de dispozitiv personalului civil ce şi-a desfăşurat activitatea în domeniul administraţiei publice şi a respins excepţia de nelegalitate a altor dispoziţii din ordinul menţionat.
În motivarea sentinţei se reţine următoarele:
Ordinul M.A.I. nr. 496/2003 cuprinde modificări şi completări ale Ordinului ministrului de interne nr. 275/2002, pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul de Interne.
Dispoziţiile legale care reglementează acest domeniu sunt cuprinse în Legea nr. 138 /1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi personalului civil din aceste instituţii.
Conform dispoziţiilor art. 1 din această lege, dispoziţiile prezentei legi se aplica personalului militar şi civil din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie si Paza, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.
În ceea ce priveşte acordarea sporului de dispozitiv dispoziţiile art. 13 şi art. 47 din aceiaşi lege prevăd că, cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe baza de contract si salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunara de 25% din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comanda si gradaţii, respectiv din salariul de baza, iar personalul civil din ministerele şi instituţiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislaţia aplicabila în sectorul bugetar şi de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege.
Din cuprinsul acestor dispoziţii rezultă că sporul de dispozitiv este prevăzut doar pentru personalul militar şi civil din cadrul M.A.N., M.I., S.R.I., S.I.E., S.P.P., S.T.S. şi M.J.
Prin Ordinul M.A.I. 496/2003 la art. II, privind modificări şi completări ale Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 138/1999, se prevede acordarea indemnizaţiei de dispozitiv şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice, reglementări care adaugă la dispoziţiile legale în executarea cărora au fost adoptate, respectiv adaugă la dispoziţiile prevăzute în Legea nr. 138/1999. Conform dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 24/2000, ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele de bază şi in executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine dispoziţii care să contravină prevederilor acestora.
Referitor la motivul de nelegalitate a Ordinului M.A.I. nr. 496/2003 privind nepublicarea acestuia în Monitorul Oficial, instanţa constată că acesta este neîntemeiat deoarece conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, nepublicarea în Monitorul Oficial atrage inopozabilitatea actului normativ şi nu nelegalitatea acestuia.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâţii persoane fizice (M.S.E., ş.a), precum şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică.
Recurentul Ministerul Administraţiei şi Internelor invocă următoarele motive:
Prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 496 din 28 iulie 2003 au fost aduse modificări şi completări la ANEXA nr. 1 la Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 275/2002. cu modificările şi completările ulterioare, prin care au fost aprobate „Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii" (subl. recurentului M.A.I.).
Indemnizaţia de dispozitiv prevăzută la punctul 9.2 din Ordinul M.A.I.. nr. 275/2002, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi introduse prin Ordinul M.A.I. nr. 496 din 28 iulie 2003 (conform cărora indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice) este întemeiată pe dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, (potrivit cărora cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcţie. solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de bază), precum şi pe dispoziţiile art. 17 alin. (3) din OUG nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului (potrivit cărora personalul M.A.I. beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislaţiei. precum şi, în limita bugetului aprobat, de indemnizaţii şi sporuri specifice instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională).
Recurentul precizează că modificarea adusă pct. 31.1 şi completarea cu pct. 9.2 a Ordinului intervine odată cu înfiinţarea M.A.I. prin comasarea Ministerului de Interne şi a Ministerului Administraţiei Publice, în baza OUG nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice. Prin OUG nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I., legiuitorul stabileşte în sarcina noului minister noi atribuţii grupate în două domenii de activitate, respectiv în domeniul administraţiei publice şi în domeniul ordinii şi siguranţei publice.
Aceste atribuţii sunt menţinute şi de noua reglementare, OUG nr. 30/2007.
Având în vedere modificările actelor normative care au stat la baza emiterii Ordinul M.A.I.. nr. 275/2002, pentru a modifica în mod corespunzător normele aplicabile în domeniul salarizării personalului din cadrul noului minister înfiinţat, respectiv din cadrul M.A.I, s-a elaborat un act administrativ (Ordinul M.A.I.. nr. 496/2003) pentru modificarea şi completarea. Ordinul M.A.I. nr. 275/2002.
Personalul civil din M.A.I. ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice şi care beneficiază de indemnizaţia de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul M.A.I.. nr. 275/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi personalul oricăror alte structuri ale administraţiei publice centrale/locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Administraţiei şi Internelor sunt două categorii de personal distincte, nefiind relevant, sub aspectul aplicării Ordinul M.A.I.. nr. 496/2003, faptul că ambele îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice deoarece prima categorie îşi desfăşoară activitatea în cadrul M.A.I. îndeplinind atribuţii în domeniul administraţiei publice, astfel cum s-a stabilit la momentul înfiinţării M.A.I. prin comasarea M.I. cu M.A.P.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constantă că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod greşit instanţa de fond a reţinut că prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 496/2003 s-a creat o nouă categorie de personal pentru care să se acorde indemnizaţie de dispozitiv, în realitate precizându-se că din categoria personalului civil al Ministerului Administraţiei şi Internelor care beneficiază de această indemnizaţie face parte şi personalul nou asimilat în Ministerul Administraţiei şi Internelor ca urmare a comasării acestui minister cu Ministerul Administraţiei Publice – personal al cărui atribuţii intră în sfera administraţiei publice.
Acest ordin este în conformitate cu Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, a cărei domeniul de aplicare trebuie stabilit şi prin coroborare cu OUG nr. 64/2003 pentru stabilirea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice. Prin acest ultim act normativ Ministerul de Interne a primit atribuţii în domeniul administraţiei publice.
De altfel, ordinul menţionat se referă limitativ la personalul din instituţiile centrale, iar nu şi la personalul din autorităţile locale, din categoria cărora face parte reclamantul-intimat, acesta nefiind vătămat de dispoziţiile exprese ale acestui ordin.
Recurenţii persoane fizice au invocat inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, citând dispoziţiile exprese ale art. 4 din această lege motiv de recurs ce nu poate fi admis având în vedere caracterul normativ al actului atacat şi practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această problemă.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) şi (3) recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinţei în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate a Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 496/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor, M.S.E., A.O., A.L., A.D., B.S.G., ş.a., împotriva sentinţei civile nr. 206/CA din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată şi respinge excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 496/2003 al Ministrului Administraţiei şi Internelor invocată, ca nefondată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 937/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 1010/2010. Contencios → |
|---|
