ICCJ. Decizia nr. 1101/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1101/2010
Dosar nr.95.1/32/200.
Şedinţa publică din 26 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 84/2009 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâtă, fiind admisă excepţia tardivităţii procedurii prealabile. în consecinţă, instanţa a respins ca inadmisibile capetele de cerere privind anularea Ordinelor Ministrului Apărării Naţionale nr. 522/1993 şi nr. 855/1994, respectiv capătul de cerere privind daunele morale şi materiale. Totodată, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat, fiind respins capătul de cerere privind soluţionarea cererii de comunicare a unei copii a stenogramei audientei din data de 10 decembrie 2007.
Prima instanţă a reţinut neîntemeiată excepţia tardivităţii acţiunii, în raport cu data sesizării, respectiv 21 februarie 2009 şi dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinute ca fiind incidente în speţa dedusă judecăţii.
Referitor la excepţia tardivităţii plângerii prealabile, prima instanţă a constatat că prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 stabilesc ca termene de introducere a plângerii prealabile un termen de 30 de zile de la data comunicării actului, respectiv de 6 luni de la data emiterii acestuia.
S-a reţinut că reclamantul a formulat plângere prealabilă privind anularea Ordinelor nr. 522/1993 şi nr. 855/1994 la data de 22 decembrie 2008, cu mult după împlinirea termenului de prescripţie de 6 luni calculat de la data emiterii actului, iar declararea neconstituţionalităţii art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 nu produce efecte în situaţia dată, în condiţiile în care Decizia a avut în vedere ipoteza actului administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.
În ce priveşte Ordinul nr. M126/1991, judecătorul fondului a apreciat că examinarea caracterului şi efectelor acestuia presupune îndeplinirea condiţiilor formale generale de învestire a instanţei prevăzute de art. 7, art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Reţinând caracterul accesoriu al capătului de cerere privind daunele morale şi materiale faţă de capătul principal de cerere privind anularea actelor administrative, prima instanţă a constatat că îndeplinirea tardivă a procedurii prealabile atrage şi inadmisibilitatea capătului accesoriu vizând daunele.
Prima instanţă a apreciat că excepţia autorităţii de lucru judecat operează cu privire la capătul de cerere având ca obiect soluţionarea cererii de comunicare a unei copii a stenogramei audienţei din data de 10 decembrie 2007, având în vedere sentinţa civilă nr. 114 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, hotărâre irevocabilă, prin care s-a respins ca nefondată acţiunea cu acelaşi obiect, reţinându-se soluţionarea cererii prin adresa nr. 11831 din 10 iulie 2008.
Reţinând tripla identitate de obiect, părţi şi cauză, instanţa a apreciat îndeplinite condiţiile art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.D.A., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând casarea sentinţei atacate şi respingerea excepţiei tardivităţii procedurii prealabile, respectiv a excepţiei autorităţii de lucru judecat.
În susţinerea motivelor de recurs, după prezentarea situaţiei de fapt, recurentul a arătat, în esenţă, că documentele ce atestă efectuarea plângerii prealabile au fost depuse la dosarul cauzei.
S-a mai susţinut că pârâtul nu a precizat motivele audienţei din data de 10 decembrie 2007 şi documentele depuse ce constituie, de asemenea, dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Examinând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 109 C. proc. civ., oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei putându-se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege, dovada în acest sens anexându-se la cererea de chemare în judecată.
In conformitate cu prevederea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Procedura prealabilă a fost concepută în dreptul administrativ ca o cale care poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obţine rezolvarea diferendului prin recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim vătămat mai rapid, fără mijlocirea instanţei.
Legea nr. 554/2004 instituie o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanţei, exercitată sub forma recursului graţios sau ierarhic, această procedură fiind reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, ca un fine de neprimire, neîndeplinirea acesteia, în condiţiile prevăzute de lege, fiind sancţionată cu respingerea cererii ca inadmisibilă, în acord cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
În atare condiţii, reţinând caracterul obligatoriu al procedurii prealabile instituite de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că din dovada ataşată de reclamant la cererea sa, rezultă efectuarea acestei proceduri în luna decembrie a anului 2008, în mod corect prima instanţă a reţinut că plângerea prealabilă a fost formulată cu mult ulterior expirării termenului prevăzut de lege.
Faţă de soluţia dată asupra capătului de cerere vizând anularea Ordinelor Ministrului Apărării Naţionale nr. 522/1993 şi nr. 855/1994, apare că în mod judicios prima instanţă a respins şi capătul de cerere vizând acordarea de daune materiale şi morale.
Totodată, în conformitate cu prevederea art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate.
Se constată că, după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, excepţia autorităţii de lucru judecat operează cu privire petitul având ca obiect soluţionarea cererii de comunicare a unei copii a stenogramei audienţei din data de 10 decembrie 2007, întrucât prin sentinţa civilă nr. 114 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, hotărâre irevocabilă, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată în contradictoriu cu acelaşi pârât, având acelaşi obiect şi cauză, în soluţionarea pricinii reţinându-se răspunsul dat cererii formulate de reclamant prin adresa nr. 11831 din 10 iulie 2008.
In consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.D.A. împotriva sentinţei nr. 84/2009 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1039/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1424/2010. Contencios → |
|---|
