ICCJ. Decizia nr. 1982/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1982/2010
Dosar nr. 76/39/200.
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 201 din 30 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de P.E., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale Suceava, a anulat Hotărârea nr. 5302 din 7 mai 2009 emisă de pârâta-intimată şi a constatat că reclamanta s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, în perioada 01 februarie 1944 - 1 noiembrie 1944.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, că din adresa nr. C 1352 din 28 noiembrie 2008 eliberată de Direcţia Judeţeană Timiş a arhivelor naţionale rezultă că numitul F.D., notar evacuat din Câmpulung Moldovenesc în anul 1944, a primit ordin în vederea întoarcerii în Bucovina pentru reluarea serviciului iar din declaraţiile autentificate ale martorilor B.I. şi I.A., rezultă că reclamanta, împreună cu tatăl său, F.D., în perioada februarie 1944 - noiembrie 1944 au fost evacuaţi în localitatea Gătaia, judeţul Timiş - Torontal.
S-a reţinut că probele administrate atestă o realitate istorică, respectiv ocuparea de către trupele sovietice, în luna martie a anului 1944, a nordului Basarabiei, Moldovei şi Bucovinei, şi intrarea acestor teritorii sub jurisdicţia autorităţilor sovietice. A mai reţinut instanţa că, sub ocupaţie sovietică, funcţionari printre care şi tatăl reclamantei, au renunţat la posturile deţinute şi s-au refugiat împreună cu familiile pe teritoriile româneşti neocupate, ceea ce echivalează cu persecuţia etnică, în sensul art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât se poate vorbi de „etnie română" atâta timp cât conducerea administrativă a teritoriului ocupat era sub tutelă sovietică.
Împotriva acestei sentinţe, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In susţinerea recursului pârâta a susţinut, în esenţă, faptul că reclamanta nu a făcut dovada că s-a refugiat împreună cu familia din localitatea Gemenea, judeţul Suceava în localitatea Gataia - Torontal, judeţul Timiş, motiv pentru care aceasta nu poate beneficia de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Prin întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă, reiterând în parte, argumentarea prezentată în faţa instanţei de fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 201 din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava.
Analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie va admite recursul declarat şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 1169 C. civ. cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, Înalta Curte constată, din ansamblul probator administrat în cauză, că intimata-reclamantă nu îndeplineşte condiţiile de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 -6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice , aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, nu are fundament legal, întrucât din înscrisurile dosarului nu rezultă faptul că familia reclamantei a fost strămutată din motive etnice.
Astfel, prin adresa nr. C - 1352 DIN 28 noiembrie 2008, emisă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative - Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale (aflată la fila 7 a dosarului de fond) a fost atestat faptul că în urma cercetării documentelor deţinute a fost identificat un ordin de serviciu emis de către Prefectura judeţului Timiş - Torontal, în anul 1944, pentru numitul F.D., notar evacuat din Câmpulung, în anul 1944 şi repartizat în judeţul Timiş - Torontal, ordin întocmit în vederea întoarcerii acestuia în Bucovina, pentru reluarea serviciului, document ce nu conţine informaţii cu privire la familia acestuia şi nici alte date de stare civilă care să confirme faptul că este vorba de tatăl reclamantei.
Cum din restul actelor administrate cauzei nu rezultă nici persecuţia etnică ca motiv al evacuării, nici legătura de filiaţie a reclamantei cu numitul F.D. (neputând fi acceptată ca probă declaraţia autentică a martorilor cu privire la aspecte ce trebuie dovedite prin acte de stare civilă) critica recurentei asupra sentinţei pronunţate de instanţa de fond urmează a fi primită, şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, iar sentinţa atacată modificată, în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava, împotriva sentinţei nr. 201 din 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1979/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2011/2010. Contencios → |
|---|
