ICCJ. Decizia nr. 1684/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1684/2010
Dosar nr. 7634/200.
Şedinţa publică din 24 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul L.R.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi Inspectoratul General al Poliţiei Române suspendarea executării deciziei de imputare nr. 160853 din 19 septembrie 2006 emisă de pârâtul I.G.P.R., având ca obiect suma de 19.512,08 lei, până la soluţionarea dosarului de fond nr. 1807/2/2007, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
In motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a absolvit cursurile de zi ale Facultăţi de Drept din cadrul Academiei de Poliţie „ Alexandru Ioan Cuza" Bucureşti - promoţia 2002, iar în data de 26 iulie 2002 a fost angajat ca ofiţer în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Se mai arată că raporturile de muncă au încetat la cerere la 1 august 2006 înaintea termenului de 10 ani prevăzut în art. 9 alin. (2) din HG nr. 137/1991 şi în angajamentul nr. 4393 din 21 septembrie 1998.
Prin Decizia de imputare nr. 160.853 din 19 septembrie 2006, pârâtul IGPR i-a imputat reclamantului suma de 19.512,08 lei reprezentând cheltuieli de şcolarizare corespunzătoare perioadei în care a efectuat stagiul minim de 10 ani.
Contestaţia formulată împotriva deciziei de imputare i-a fost respinsă prin hotărâri jurisdicţionale pronunţate de M.A.I. în cadrul procedurii administrative jurisdicţionale.
La data de 9 martie 2007 reclamantul a formulat acţiunea ce formează obiectul dosarului nr.1807/2/2007, prin care s-a solicitat anularea actelor contestate şi suspendarea deciziei de imputare nr. 160853 din 19 septembrie 2006, iar prin încheierea din 23 martie 2007 s-a respins cererea de suspendare a deciziei de imputare pe motiv că nu a fost începută executarea silită.
Ulterior la data de 8 august 2008, s-a început executarea silită, iar la data de 16 octombrie 2008 s-a formulat o nouă cerere de suspendare.
Prin sentinţa nr. 3047 din 11 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare. Recursul declarat împotriva sentinţei menţionate a fost admis prin Decizia nr. 2511 din 12 mai 2009 de Curtea de Apel Bucureşti, respingându-se astfel cererea de suspendare pe motiv că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare.
Prin sentinţa nr. 3454 din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul L.R.S. şi a dispus suspendarea executării deciziei de imputare nr. 160853 din 19 septembrie 2006, având ca obiect suma de 19512,08 lei, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 1807/2/2007 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Referitor la excepţia invocată de pârâţi, nu s-a putut reţine inadmisibilitatea acesteia, deoarece toate cele trei cereri de suspendare formulată de L.R.S. au avut împrejurări de fapt diferite.
S-a mai reţinut că cererea de suspendare este justificată de motivul efectuării şi depunerii la data de 27 mai 2009 - ulterior pronunţării deciziei nr. 2511 din 12 mai 2009 a Î.C.C.J. a raportului de expertiză contabilă care a concluzionat că suma datorată de reclamant cu titlu de cheltuieli de şcolarizare este diferită de suma reţinută în Decizia de imputare, fiind în cuantum de 3.935,22 lei în loc de 19.512,08 lei.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Administraţiei şi Internelor - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este fondat, sentinţa urmând a fi modificată în parte, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în fond respinsă cererea, pentru următoarele considerente:
Pentru a dispune măsura suspendării executării unui act administrativ nu este suficientă simpla afirmaţie a persoanei care se pretinde vătămată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte temeinicia cererii cu privire la ambele condiţii.
Existenţa unui caz bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executării actelor administrative.
În acest context, instanţa fondului, printr-o argumentare eronată, a conchis ca „ în cauză sunt îndeplinite condiţiile existenţei unor cazuri bine justificate....în sensul că suma reţinută în Decizia de imputare este de 19.512 lei, vădit mai mare decât cea stabilită în raportul de expertiză efectuat în dosarul de fond, respectiv 3935,22 lei. Diferenţa de 15.576,86 lei.... creează o îndoială vădită asupra legalităţii deciziei de imputare a cărei suspendare se solicită".
Pe de altă parte, trebuie menţionat faptul că, prin hotărârea judecătorească pronunţată la data de 28 octombrie 2009, în dosarul nr. 1807/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care a judecat acţiunea formulată de reclamantul L.R.S., având ca obiect anularea Hotărârii nr. 64 din 8 februarie 2007, Hotărârii nr. 161622 din 6 noiembrie 2006 şi a Deciziei de Imputare nr. 160853 din 19 septembrie 2006, emisă de I.G.P.R. a respins-o ca neîntemeiată.
In ceea ce priveşte condiţia iminenţei producerii unui prejudiciu, valoarea mare a sumei asupra căreia dispune actul administrativ nu poate fi, prin ea însăşi, un argument suficient pentru ca actul să fie suspendat. Paguba ar trebui să constea într-o împrejurare cauzată de plata sumei imputate, iar nu în suma de bani ce constituie titlul, căci, în caz contrar, s-ar ajunge la concluzia că orice act administrativ care obligă la plata unei sume de bani este susceptibil necondiţionat de suspendare. Or, o asemenea concepţie pe care instanţa de fond a afirmat-o - contravine caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative, astfel cum este aceasta reglementată de Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursurile urmează a fi admise, modificată, în parte, sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare a Deciziei de Imputare nr. 160853 din 19 septembrie 2006, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Administraţiei şi Internelor Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor împotriva sentinţei nr. 3454 din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată.
Respinge cererea de suspendare a deciziei de imputare a Deciziei de Imputare nr. 160853 din 19 septembrie 2006, ca nefondată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1424/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1979/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
