ICCJ. Decizia nr. 112/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 112/2010
Dosar nr. 560/39/2009
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 560 din 39 din 15 aprilie 2009, reclamantul C.B. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. cu sediul în Bucureşti, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- numirea sa pe un post imediat inferior în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, art. 99 alin. (7) ca urmare a eliberării din funcţia de director executiv adjunct, eliberare făcută în baza art. 99, alin. (1) lit. d), precum şi plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate şi calculate precum şi a celorlalte drepturi de care a fost privat începând cu data de 5 martie 3009.
- anularea Ordinului A.N.A.F. nr. 66 din 22 ianuarie 2009 şi implicit reintegrarea pe funcţia publică de director executiv adjunct, precum şi acordarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat conform Legii nr. 188/1999, a H.G. nr. 154/1997.
î n motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că destituirea sa din funcţia de director executiv adjunct pentru motivul că a obţinut calificativul „nesatisfăcător", este nelegală şi a criticat pe larg modul cum i s-a acordat calificativul nesatisfăcător. A arătat reclamantul că evaluarea sa, s-a efectuat cu încălcarea legii, ceea ce atrage după sine anularea Ordinului A.N.A.F. nr. 66 din 22 ianuarie 2009.
A arătat reclamantul că a solicitat numirea pe un post imediat inferior ca urmare a eliberării din funcţia de director executiv adjunct, dar nu a primit nici un răspuns la cererea sa.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că eliberarea reclamantului din funcţia publică s-a dispus pentru incompetenţă profesională, în situaţia obţinerii calificativului „nesatisfăcător" la evaluarea performanţelor profesionale individuale, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 99 lit. d) din Legea nr. 188/1999.
A precizat pârâta că în cazul eliberării din funcţie în conformitate cu art. 99 alin. (1) lit. d) nu sunt aplicabile prevederile art. 99 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 188/1999 care reglementează situaţiile în care funcţionarului public îi încetează raportul de muncă din motive neimputabile lui, iar reclamantul a fost eliberat din funcţie datorită motivului imputabil acestuia şi anume obţinerea calificativului „nesatisfăcător", situaţie în care nu mai are obligaţia de a-l numi pe reclamant pe un post imediat inferior.
În ceea ce priveşte capătul doi din acţiune, pârâta a arătat că atâta vreme cât reclamantul a obţinut calificativul „nesatisfăcător" la evaluarea performanţelor individuale profesionale pentru perioada 1 decembrie 2006 - 1 decembrie 2007, Ordinul nr. 66 din 22 ianuarie 2000 este legal. A arătat pârâta că pe rolul Curţii de Apel Suceava se află înregistrat Dosarul nr. 627/39/2008 care are ca obiect contestaţia reclamantului privind calificativul pe anul 2007 şi implicit refacerea raportului de evaluare şi stabilirea noului calificativ, motiv pentru care nu este cazul ca în dosarul de fată să se analizeze calificativul obţinut de reclamant.
Prin sentinţa nr. 123 din 12 iunie 2009 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul C. b. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost eliberat din funcţie ca urmare a unui motiv imputabil şi anume obţinerea calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea performanţelor individuale profesionale pentru perioada 1 decembrie 2006 - 1 decembrie 2007, context în care cererea acestuia de a fi numit pe un post imediat inferior este nefondată.
Cât priveşte cel de-al doilea punct din petitul acţiunii şi anume al anulării Ordinului A.N.A.F. nr. 66 din 22 ianuarie 2009, instanţa l-a respins pentru că reclamantul nu a învestit instanţa şi cu anularea calificativului obţinut de reclamant pe anul 2007 de „nesatisfăcător”, astfel că din acest punct de vedere ordinul emis este temeinic şi legal.
Mai mult, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 110 din 22 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 627/39/2008 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant pentru anularea calificativului pe anul 2007.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul.
În motivele de recurs a susţinut că potrivit art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 republicată, funcţionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante la nivel inferior şi că atât decizia emisă de A.N.A.F. cât şi soluţia pronunţată de Curtea de Apel au nesocotit aceste prevederi legale.
În ceea ce priveşte calificativul „nesatisfăcător”, recurentul a susţinut nelegalitatea acestuia, explicând motivele pentru care îl consideră nelegal, precum şi erorile de punctaj.
A arătat că ordinul de eliberare din funcţie este nelegal, întrucât nu a avut loc cercetarea administrativă, potrivit art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Examinând motivele de recurs, legislaţia aplicabilă şi situaţia de fapt existentă în cauză, Înalta Curte reţine:
Legislaţia aplicabilă:
Legea nr. 188/1999 republicată, art. 99 alin. (1): (1) Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:
- alin. (1) lit. d): pentru incompetenţa profesională, în cazul obţinerii calificativului "nesatisfăcător" la evaluarea performanţelor profesionale individuale;
- alin. (2): Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), e) și g) reprezintă motive neimputabile funcţionarilor publici.
- alin. (7): Funcţionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante la nivel inferior.
Analiza prevederilor legale cu incidenţa în cauza prezentă relevă că funcţionarul public se eliberează din funcţie în cazul obţinerii calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea performanţelor profesionale individuale.
Referitor la legalitatea Ordinului nr. 66/2009
În speţă, Ordinul nr. 66 din 22 ianuarie 1999, A.N.A.F. a dispus eliberarea din funcţie a reclamantului - recurent C.B. director executiv adjunct - Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul D.G.F.P. Suceava, ca urmare a obţinerii calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea performanţelor profesionale pe anul 2007.
Temeiul de drept al măsurii dispuse fiind art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 republicată.
Reclamantul susţine că se impunea ca în aplicarea prevederilor art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 republicată, să fie numit pe o funcţie publică vacantă la nivel inferior.
Înalta Curte arată că potrivit art. 99 din Legea nr. 188/1999 republicată, cazurile de eliberare din funcţie sunt determinate de motive neimputabile şi motive imputabile funcţionarului public.
Motivele neimputabile sunt expres şi limitativ indicate în cuprinsul art. 99 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată.
Prin interpretarea logică a textului se constată că motivele necuprinse în art. 99 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 fac parte din categoria motivelor imputabile funcţionarilor publici.
Cazul incompetenţei profesionale ca urmare a obţinerii calificativului „nesatisfăcător” nu este reglementat de legiuitor în categoria motivelor neimputabile şi în consecinţă acesta se circumscrie sferei motivelor imputabile.
Funcţionarii publici eliberaţi din funcţie pentru motive neimputabile au dreptul de a li se pune la dispoziţie un post vacant corespunzător, aşa cum rezultă din prevederile art. 99 alin. (5) și (6) din Legea nr. 188/1999.
Întrucât recurentul - reclamant a fost eliberat din funcţie pentru un motiv imputabil, aceasta nu poate pretinde beneficiul art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, care se referă la funcţionarii publici de conducere al căror raport de funcţie a încetat din motive neimputabile, soluţie ce rezultă din interpretarea textului art. 99 din Legea nr. 188/1999.
Practica judiciară depusă în susţinerea motivelor de recurs este nerelevantă, întrucât se referă la o altă situaţie juridică, fără să se fi invocat şi analizat existenţa unui motiv imputabil.
Referitor la criticile privind acordarea calificatului „nesatisfăcător”.
Recurentul - reclamant a formulat acţiune având ca obiect anularea calificativului acordat pentru anul 2007, care a format obiectul Dosarului nr. 627/39/2008 al Curţii de Apel Suceava.
Prin sentinţa nr. 110 din 22 mai 2009, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4833 din 4 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a respins acţiunea reclamantului C.B., stabilindu-se astfel, irevocabil, legalitatea calificativului acordat de angajator.
Referitor la neefectuarea cercetării administrative.
Potrivit art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 efectuarea cercetării administrative constituie o condiţie de legalitate în cazul destituirii din funcţia publică, aplicată ca sancţiune disciplinară, reglementată de art. 77 alin. (3) lit. e) din această lege.
În cauza de faţă s-a dispus eliberarea din funcţie publică pentru incompetenţă profesională şi nu destituirea din funcţia publică, astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 78 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind cercetarea administrativă.
Având în vedere motivele expuse în prezenta decizie, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului se va respinge, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.B. împotriva sentinţei civile nr. 123 din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 111/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 114/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
