ICCJ. Decizia nr. 115/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 115/2010
Dosar nr. 873/2/2010
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.50 CC din 4 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, prin care solicita executarea silită a sentinţei pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 4030/2/2009, în sensul obligării pârâtului să examineze cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române şi să emită ordinul în regim de urgenţă, cu despăgubiri pentru întârziere.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, procedura de executare reglementată de aceste prevederi legale aplicându-se numai dacă hotărârea judecătorească invocată a rămas irevocabilă iar obligaţia stabilită de instanţă nu a fost executată în termenul fixat, ceea ce, în speţă, nu s-a întâmplat.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, arătând, în esenţă, că instanţa de fond ar fi trebuit să admită acţiunea, întrucât hotărârea a cărei executare o solicită prin aplicarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 este irevocabilă.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, soluţia pronunţată de instanţa de fond fiind temeinică şi legală, pentru următoarele considerente.
Obiectul cererii de chemare în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, îl constituie solicitarea reclamantului de a se dispune „executarea silită" a sentinţei nr. 4252 din 2 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 4030/2/2009, prin care a fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să examineze într-un termen rezonabil cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, şi de a fi obligat pârâtul să emită ordinul în regim de urgenţă, cu despăgubiri pentru întârziere.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, la data soluţionării acţiunii, sentinţa invocată de reclamant nu devenise irevocabilă, nefiind redactată şi comunicată părţilor în vederea exercitării recursului în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.; aşa cum rezultă din chiar conţinutul cererii de recurs, nici la data formulării căii de atac hotărârea nu devenise irevocabilă.
Or, potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, pe care recurentul-reclamant le-a invocat drept temei juridic al cererii sale, „Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii" [alin. (1)] şi numai „In cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere" [alin. (2)].
Rezultă din dispoziţiile legale citate că, pentru aplicarea acestora, este necesar ca hotărârea a cărei executare se cere a fi îndeplinită sub sancţiunea despăgubirilor pentru întârziere să fie definitivă şi irevocabilă.
Cum, în speţă, această condiţie nu este îndeplinită, pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A.E. împotriva sentinţei nr. 50 CC din 4 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 1146/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1154/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
---|