ICCJ. Decizia nr. 1184/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1184/2010
Dosar nr. 186/32/2009
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 martie 2009, reclamantul G.D.V. a solicitat obligarea pârâţilor A.N.C.P.I. Bucureşti şi O.C.P.I. Botoşani să-i comunice răspunsul la cererile formulate la 20 şi 23 februarie 2009, să se constate nulitatea absolută şi revocarea menţiunii în paranteză din Nota 1 din prima înregistrare a imobilelor din anexa la Ordinul nr. 367/2008 emis de Directorul general al A.N.C.P.I., constatarea nulităţii absolute şi revocarea adresei nr. 15.155 din 29 septembrie 2008 emisă de O.C.P.I. Botoşani, admiterea cererii înregistrate la acest oficiu sub nr. 15.155 din 4 septembrie 2008 pentru stabilirea sumei de 720 lei achitată pentru intabularea terenului intravilan din titlul de proprietate nr. 69.506 din 15 mai 1996, restituirea acestei sume şi intabularea gratuită în cartea funciară a suprafeţei de 5,7558 ha teren intravilan.
În temeiul dispoziţiilor art. 18 şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat amendarea directorului general al A.N.C.P.I. cu 20 % din salariul brut pe economie pe zi de întârziere pentru neexecutarea hotărârii care se va pronunţa în cauză, precum şi obligarea acestuia la plata de daune cominatorii în sumă de 200 lei pe zi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâţii au refuzat nejustificat să intabuleze gratuit în cartea funciară dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 5,7558 ha, care i-a fost reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, deşi beneficiază de această intabulare gratuită faţă de actul de partaj nr. 865 din 21 februarie 1997, prin care fraţii săi au renunţat la terenul extravilan în favoarea sa.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 81 din 4 iunie 2009, prin care a declinat în favoarea Judecătoriei Botoşani competenţa de soluţionare a cererilor privind constatarea nulităţii absolute şi revocarea adresei nr. 15.155 din 29 septembrie 2008 emisă de O.C.P.I. Botoşani, admiterea cererii înregistrată la acest oficiu sub nr. 15.155 din 4 septembrie 2008 pentru restituirea sumei de 720 lei, restituirea acestei sume şi intabularea gratuită în cartea funciară a suprafeţei de 5,7558 ha.
Prin aceeaşi sentinţă, au fost respinse ca fiind rămase fără obiect cererile privind obligarea pârâţilor să comunice răspunsul la petiţiile din 20 şi respectiv, 23 februarie 2009 şi au fost respinse ca nefondate cererile privind constatarea nulităţii absolute şi revocarea menţiunii în paranteză din Nota 1 din prima înregistrare a imobilelor din anexa la Ordinul nr. 367/2008 emis de directorul general al A.C.P.I., precum şi cererea de amendare a directorului general al A.N.C.P.I.
Instanţa de fond a declinat în favoarea Judecătoriei Botoşani competenţa de soluţionare a cererilor referitoare la intabularea în cartea funciară, aplicând dispoziţiile Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, care prevăd competenţa jurisdicţiei civile.
Cererile de obligare a pârâţilor să soluţioneze petiţiile din 20 şi respectiv, 23 februarie 2009 au fost respinse ca fiindrămase fără obiect, constatându-se că reclamantului i-a fost comunicată soluţia dată prin adresa nr. 316.984 din 23 martie 2009.
Cererile de anulare a actelor administrative emise de pârâta A.N.C.P.I. au fost respinse, ca neîntemeiate, cu motivarea că nu au fost dovedite cauzele de nulitate absolută invocate de reclamant. Astfel, s-a avut în vedere că, prin Ordinul nr. 367/2008 a fost reglementată o procedură unitară de tarifare la nivelul întregii ţări, care nu a modificat Ordinul nr. 371/2007 emis de Ministrul Internelor şi Reformei Administrative.
Instanţa de fond a respins şi cererea de obligare a directorului general al A.N.C.P.I. la plata amenzii şi a daunelor cominatorii pe zi de întârziere, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 18 şi art. 24 din Legea nr. 554/2004, care au constituit temeiul juridic al acestei cereri.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantulşi a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1, 5, 7, 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Ca prim motiv de recurs, în baza art. 304 pct. 1 C. proc. civ., s-a invocat compunerea nelegală a instanţei de judecată, cu motivarea că au fost încălcate dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 262/2007, care au prevăzut că litigiile de contencios administrativ se soluţionează de un complet de judecată format din doi judecători.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, invocat în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., s-a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În dezvoltarea acestei critici, s-a arătat că în mod greşit a fost declinată în favoarea Judecătoriei Botoşani competenţa de soluţionare a unor cereri, pentru care este competentă să se pronunţe instanţa de contencios administrativ.
În temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond pentru încălcarea şi aplicarea greşită a legii, arătând că nu a fost examinată excepţia de nelegalitate a Notei 1 din anexa Ordinului nr. 367/2008 emis de directorulgeneral al A.N.C.P.I. cu nerespectarea normelor de tehnică legislativă cuprinse în art. 10, 33, 34, 35, 59, 60, 73 şi 74 din Legea nr. 24/2000.
Recurentul a invocat, de asemenea, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., considerând că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii cu privire la competenţa materială pentru judecarea cererilor formulate împotriva A.N.C.P.I. şi calitatea procesuală pasivă a acestei agenţii, precum şi că actul dedus judecăţii a fostinterpretat greşit, fiind schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Compunerea instanţei de judecată a fost neîntemeiat criticată în recurs, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Această dispoziţie legală a fost modificată prin art. VI/1 din OUG nr. 100/2007, astfel cum a fost introdus prin Legea de aprobare nr. 97/2008, în vigoare la data soluţionării dosarului la instanţa de fond, care nu mai prevedea formarea completului de judecată din 2 judecători.
În consecinţă, instanţa de fond s-a pronunţat în prezenta cauză cu respectarea prevederilor legale care reglementează compunerea completului de judecată.
Cel de-al doilea motiv de recurs, prin care s-a invocat încălcareaformelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., este de asemenea neîntemeiat, deoarece această reglementare vizează actele de procedură şi nu este aplicabilă soluţiilor pe care le poate pronunţa instanţa de judecată, printre care şi soluţia de dezinvestire prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei alte instanţe.
În ceea ce priveşte competenţamaterială pentru judecarea cererilor referitoare la intabularea dreptului de proprietate, se constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu sunt incidente prevederile legii contenciosului administrativ, dispunând sesizarea judecătoriei, ca instanţă cu plenitudine de competenţă şi în litigiile rezultate din aplicarea Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996.
Motivul de recurs invocat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este neîntemeiat, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la excepţia de nelegalitate a menţiunii din Nota 1 din anexa Ordinului nr. 367/2008 şi a aplicat corect dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, instanţa de fond a constatat întemeiat legalitatea Ordinului nr. 367/2008, care nu a modificat Ordinul nr. 371/2007 emis de Ministrul Internelor şi Reformei Administrative, reglementând o procedură unitară de tarifare la nivelul întregii ţări.
Referitor la motivul de recurs invocat în baza art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că instanţa de fond a avut în vedere conţinutul menţiunii în paranteză (dacă prin cerere nu se solicită şi intabularea altor drepturi succesive) din Nota 1 din prima înregistrate a imobilelor din anexa Ordinului nr. 367/2008.
În consecinţă, actul juridic dedus judecăţii a fost corect interpretat de instanţa de fond şi nu este întemeiată cererea de modificare a hotărârii prin care s-a constatat că nu au fost dovedite cazurile de nulitate absolută a actului invocate prin acţiune.
Critica formulată de recurent în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este nefondată în raport cu motivarea sentinţei atacate, care nu cuprinde considerente contradictorii ori străine de natura pricinii. Hotărârea recurată a fost motivată în conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cuprinzând argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Faţă de motivele care au fost expuse, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.D.V. împotriva sentinţei civile nr. 81 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1183/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1185/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
