ICCJ. Decizia nr. 1191/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1191/2010
Dosar nr. 1199/46/2009
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la 10 septembrie 2009, reclamanţii B.G., C.I.M., M.I. şi B.V. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., să se constate imediat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului care face obiectul dosarului nr. 18.356/ CC din 28 iunie 2006, să fie desemnat de îndată un evaluator pentru întocmirea în cel mai scurt timp posibil a raportului de evaluare, să fie informaţi despre data întocmirii acestui raport, să fie emisă şi comunicată cu celeritate Decizia reprezentând titlul de despăgubire.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că pârâta a refuzat în mod nejustificat să soluţioneze dosarul înregistrat sub nr. 18.356/ CC la data de 15 mai 2006, astfel că nu a fost parcursă nici o etapă din procedura administrativă prevăzută de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca nefondată, prin sentinţa nr. 155/ F – CONT din 7 octombrie 2009, cu motivarea că, dosarul reclamanţilor nu a rămas în nelucrare, fiind îndeplinite actele de procedură administrativă prevăzute de lege, urmând ca după comunicarea actelor solicitate Primăriei municipiului Piteşti, autoritatea pârâtă să emită titlul de despăgubire.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamanţii, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenţii au susţinut că instanţa de fond nu a exercitat rol activ şi a interpretat eronat prevederile OUG nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de stat, deoarece s-a constatat fără temei că, după patru ani de la înregistrarea dosarului lor de notificare, autoritatea intimată a parcurs primele etape din procedura administrativă necesară emiterii titlului de despăgubire.
În acest sens, s-a arătat că nu are nici un suport probator concluzia instanţei de fond privind selectarea cu prioritate a dosarului notificării pentru a fi transmis evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare, cu atât mai mult cu cât, solicitarea intimatei adresată la 30 septembrie 2009 Primăriei municipiului Piteşti pentru transmiterea altor înscrisuri dovedeşte că nu a fost parcursă nici prima etapă din proceduraadministrativă şi anume etapa analizării legalităţii respingerii acţiunii de restituire în natură a imobilului notificat în municipiul Piteşti.
Recurenţii au considerat că, deşi Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru finalizarea procedurii administrative de soluţionare a cererilor de retrocedare şi de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, nu se poate justifica întârzierea înregistrată de intimată în cazul dosarului lor, care nu a fost soluţionat timp de 4 ani, ceea ce este de natură să le cauzeze o pagubă iminentă prin imposibilitatea valorificării titlului de despăgubire cuvenit conform Legii nr. 247/2005.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţia nr. 1731/2006 emisă de Primăria municipiului Piteşti, în calitate de entitate notificată, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile Legii nr. 247/2005 în favoarea recurenţilor-reclamanţi pentru imobilul situat în municipiul Piteşti, care nu mai poate fi restituit în natură.
Dosarul aferent acestei dispoziţii a fost transmis S.C.C.S.D., fiind înregistrat sub nr. 18.356/CC.
Instanţa de fond a constatat judicios că autoritatea intimată a iniţiat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2000 pentru soluţionarea dosarului, deoarece anterior formulării acţiunii în justiţie, la data de 28 august 2009, erau parcurse etapa analizării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, precum şi etapa selectării dosarului, în baza Deciziei nr. 2.815/2008, fiind numit un evaluator în vedereaîntocmirii raportului de evaluare.
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, rezultă că procedura administrativă nu a fost întreruptă sau tergiversată prin solicitarea adresată Primăriei municipiului Piteşti la 30 septembrie 2009 de către autoritatea intimată pentru completarea dosarului cu înscrisuri privind descrierea construcţiei demolate, respectiv fişa imobilului, procesul-verbal de evaluare, procesul – verbal de preluare.
Această situaţie de fapt a fost confirmată prin înscrisurile noi depuse în recurs, care dovedesc că, după comunicarea actelor solicitate, dosarul a fost transmis pentru întocmirea raportului de evaluare de SC G.C.E. SA Târgovişte în baza contractului de prestări de servicii nr. 12/2010.
În consecinţă, nu se poate reţine în cauză nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât Decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate fi emisă decât în procedura reglementată de Legea nr. 247/2005, după parcurgerea tuturor etapelor prealabile şi obligatorii.
Pentru dosarul înregistrat sub nr. 18.356/ CC nu au fost parcurse toate aceste etape şi nu a fost finalizată procedura administrativă, astfel că nu există temei pentru casarea sau modificarea soluţiei de respingere a acţiunii formulate de recurenţii-reclamanţi.
În consecinţă, Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică hotărârea pronunţată de instanţa de fond şi va respinge recursul canefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.G., C.I.M., M.I. şi B.V. împotriva sentinţei civile nr. 155/ F – CONT din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1188/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1192/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
