ICCJ. Decizia nr. 1189/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1189/2010
Dosar nr. 940/44/2009
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată în contradictoriu cu Penitenciarul Galaţi, reclamanta C.G., deţinută în acest penitenciar a contestat refuzul conducerii penitenciarului de a-i acorda dreptul la vizită intimă. În justificarea acestei cereri, reclamanta a susţinut că interdicţia motivată de faptul că nu este condamnată definitiv este nelegală.
În cursul soluţionării acestei plângeri, s-a invocat din oficiu, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, nelegalitatea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 225 alin. (2) din HG nr. 1897/2006.
Acesta a susţinut că dispoziţiile art. 44 alin. (1) lit. a) şi b) din HG nr. 1897/2006 instituie interdicţii care nu sunt prevăzute de legea executării pedepselor. Potrivit acestor texte, persoanele private de libertate pot beneficia de vizita intimă dacă sunt condamnate definitiv şi sunt repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de libertate [lit. a)] şi dacă nu sunt cercetate sau în curs de judecată în alte cauze penale [lit.b)]. Din interpretarea acestor texte, rezultă că HG nr. 1897/2006 interzice în mod expres dreptul la vizită intimă persoanelor arestate preventiv, ceea ce contravine dispoziţiilor Legii nr. 275/2006, care nu face o astfel de distincţie.
Prin încheierea din 21 mai 2009 din şedinţa de la locul de deţinere din cadrul Penitenciarului Galaţi, judecătorul delegat a dispus, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sesizarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate referitoare la dispoziţiile art. 44 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 225 din HG nr. 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006, privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
De asemenea, s-a menţionat în aceeaşi încheiere că, în cazul în care instanţa va aprecia ca inadmisibilă cererea, judecătorul delegat invocă excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 pct. 5 din Legea nr. 262/2007, respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 206 din 20 octombrie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 225 alin. (2) din HG nr. 1897/2008, invocată de petenta C.G. şi a constatat că sunt nelegale aceste dispoziţii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că dreptul la viaţa intimă este ocrotit şi de alte acte normative cu forţă juridică superioară, aşa cum este, în speţă, art. 26 din Constituţia României.
În esenţă, instanţa de fond a constatat că dispoziţiile art. 44 alin. (1) lit. a) şi b) din HG nr. 1897/2006 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 sunt nelegale.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Penitenciarul Galaţi a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
Instanţa de fond, în mod greşit a apreciat asupra nelegalităţii art. 44 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 225 alin. (2) din HG nr. 1897/2008, nefiind analizate aspectele invocate de Penitenciarul Galaţi în întâmpinare.
Prima instanţă eronat a reţinut ca subiect al acţiunii promovate pe deţinuta C.G., deoarece excepţia de nelegalitate a fost invocată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor.
Se arată că instituţia judecătorului delegat pentru executarea pedepselor nu permite desfăşurarea unei activităţi de judecată şi nu are acelaşi statut ca şi instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei cauze, astfel că încheierea pronunţată este nelegală.
C.G. a formulat note scrise prin care susţine legalitatea sentinţei recurate şi solicită respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
După cum se constată, instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a constatat că sunt nelegale dispoziţiile art. 44 alin .(1) lit. a) şi b) şi art. 225 alin. (2) din HG nr. 1897/2008.
Cum excepţia de nelegalitate viza dispoziţii din HG menţionată, era necesar să fie citat emitentul actului, respectiv Guvernul României.
Prima instanţă trebuia să dea eficienţă dispoziţiilor art. 85 şi urm. C. proc. civ. în sensul citării emitentului actului administrativ atacat pe calea excepţiei de nelegalitate, pentru respectarea principiului contradictorialităţii în procesul civil şi pentru ca hotărârea judecătorească pronunţată să fie opozabilă autorităţii publice emitente a actului.
Mai mult, se impunea citarea emitentului actului şi pentru a fi respectat dreptul la apărare al acestuia, dându-se eficienţă şi noţiunii de „proces echitabil" consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi explicată de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, inclusiv prin dreptul fiecărei părţi de a-şi pleda cauza în „aceleaşi condiţii".
Prin urmare, încălcarea art. 85 C. proc. civ. în ceea ce priveşte citarea emitentului actului atacat atrage casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind incidentă situaţia prevăzută de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Cu ocazia rejudecării se vor analiza toate motivele invocate, inclusiv pe cel care vizează calitatea procesuală activă în contextul unei cereri întemeiată pe art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi implicit a cerinţei ca excepţia de nelegalitate să fie cercetată în cadrul unui proces, pe cale de excepţie.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) coroborat cu art. 313 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, se va admite recursul formulat, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Penitenciarul Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 206 din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1178/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1193/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
