ICCJ. Decizia nr. 1156/2010. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1156/2010
Dosar nr. 9355/1/2009
Şedinţa publică din 2 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2479 din 28 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva sentinţei civile nr. 134/CA din 5 iunie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Contestaţia în anulare formulată de B.I. în temeiul art. 317-318 C. proc. civ. împotriva acestei decizii a fost respinsă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3573 din 26 septembrie 2007.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 317 alin. (1) C. proc. civ. acestea nu sunt îndeplinite în cauză, contestatorul fiind legal citat la termenul din 28 iunie 2006 când a fost judecată pricina în recurs.
De asemenea, s-a reţinut că nici cel de-al doilea motiv, întemeiat pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. nu este fondat întrucât erorile indicate de contestator nu corespund cerinţelor legale prevăzute în mod imperativ pentru redactarea hotărârii judecătoreşti irevocabile.
La data de 19 septembrie 2009 petentul B.I. a formulat, împotriva deciziei nr. 3573 din 26 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, contestaţie în anulare, întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) şi (2) şi art. 318 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 4527 din 4 decembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei nr. 3573/CA din 26 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
S-a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare prevăzute de art. 317 alin. (2) şi art. 318 C. proc. civ., obiectul acestei căi de atac constituindu-l nu o hotărâre a instanţei de recurs, ci o decizie prin care s-a soluţionat, în sensul respingerii ca nefondată, o contestaţie în anulare declarată împotriva deciziei nr. 2479 din 28 iunie 2006 pronunţată ca instanţă de recurs de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
De asemenea, s-a mai reţinut că nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., întrucât procedura de citare cu contestatorul, pentru termenul de judecată din 26 septembrie 2007 când s-a pronunţat Decizia nr. 3573 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, iar judecata pricinii a fost făcută de instanţa competentă indicată de art. 319 alin. (1) C. proc. civ., cu alte cuvinte de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată pe calea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare.
împotriva deciziei nr. 4527 din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal B.I. a formulat contestaţie în anulare.
Contestatorul a susţinut că la 4 decembrie 2008, termen la care s-a pronunţat Decizia nr. 4527 cauza nu era în stare de judecată, că nu a fost legal citat pentru termenul respectiv, că nu a fost citat nici la judecarea cauzei pe fond.
A precizat că s-a înscris în fals împotriva tuturor actelor depuse la intimată, aspect necercetat de instanţa de recurs.
În drept a invocat prevederile art. 317, 318 C. proc. civ.
Examinând prezenta contestaţie în anulare, Înalta Curte reţine:
Obiectul contestaţiei în anulare îl constituie Decizia nr. 4527 din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei nr. 3573 din 26 septembrie 2007.
În vederea soluţionării prezentei contestaţii în anulare, Înalta Curte arată următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
Codul de procedură civilă reglementează două categorii de contestaţii în anulare: contestaţia în anulare de drept comun, (art. 317 C. proc. civ.) şi contestaţia în anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).
Pentru contestaţia în anulare de drept comun, art. 317 C. proc. civ. reglementează două motive, respectiv atunci când procedura de citare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când la soluţionarea litigiului au fost nesocotite dispoziţiile de ordine publică privind competenţa.
În ceea ce priveşte contestaţia în anulare specială, C. proc. civ. prevede în art. 318, două motive, şi anume când dezlegarea dată a fost rezultatul unei erori materiale sau când instanţa a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În speţă, reclamantul-recurent a invocat necitarea la data când s-a judecat pricina.
Motivul este neîntemeiat întrucât pentru termenul din 4 decembrie 2008, recurentul a fost legal citat, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii aflată la Dosarul nr. 7558/1/2008.
Referitor la eroarea materială, contestatorul nu a precizat ce anume eroare ar fi săvârşit instanţa.
De altfel, aşa cum s-a stabilit în doctrina şi practica judiciară, prin eroare materială se înţelege greşeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării căii de atac, legea referindu-se la erori de ordin procedural şi nu pretinse erori de fond în legătură cu aprecierea probelor.
Din perspectiva analizei de mai sus se constată că pe calea contestaţiei în anulare se urmăreşte repararea neregularităţilor evidente privind actele de procedură, excluzându-se analiza chestiunilor de fond legate de probele administrate şi a stării de fapt la care se referă litigiul.
Greşeala materială presupune confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului şi care sunt determinate pentru soluţia pronunţată.
În speţa prezentă, la pronunţarea deciziei nr. 4527 din 4 decembrie 2008, instanţa nu a săvârşit erori materiale, iar pricina a fost soluţionată cu legala citare a contestatorului.
Faţă de motivarea de mai sus, motivele invocate sunt nefondate, astfel că se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva deciziei nr. 4527 din 4 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1147/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1167/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
