ICCJ. Decizia nr. 1223/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1223/2010
Dosar nr.997/45/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 36/CA din 2 martie 2009, a respins acţiunea formulată de reclamanta G.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect obligarea pârâtului să emită o hotărâre, conform art. 81 alin. (3) din Legea nr. 303/20004, prin care să stabilească dacă constituie sau nu vechime continuă în magistratură perioada cuprinsă între 1 aprilie 1990 şi 17 noiembrie 1995, în care reclamanta a funcţionat ca notar şef la notariatul de Stat Local Făurei, hotărâre necesară pentru întocmirea dosarului de pensionare anticipată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii îi revine, potrivit dispoziţiilor art. 81 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, obligaţia de a stabili, prin act administrativ, cu caracter normativ, reguli privind modul de calcul al vechimii continue în magistratură.
Cum în cauză, în executarea şi în limitele dispoziţiei legale susmenţionate, pârâtul a emis hotărârile nr. 122/2005 şi nr. 11/2009, instanţa de fond a apreciat că, în speţă, nu există un refuz nejustificat al acestuia de a soluţiona cererea reclamantei, astfel cum este reglementat de prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, iar rezolvarea nefavorabilă a cererii a avut un temei legal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii.
S-a precizat în motivele de recurs, doar faptul că există practică judiciară pe astfel de litigii şi în acest sens a fost anexată şi o hotărâre judecătorească din 2009.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, cererea de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurenta a solicitat prin acţiunea iniţială obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să fie stabilit dacă perioada în care aceasta a fost notar public, constituie sau nu vechime în magistratură conform Legii nr. 303/2004.
De fapt, recurenta a arătat că cererea sa nu a fost soluţionată de către Consiliul Superior al Magistraturii, cu toate că recunoaşte că a primit un răspuns, anexat la dosar, încă din anul 2008.
Prin urmare, intimatul nu a refuzat nejustificat un răspuns, faptul că acest răspuns nu a fost favorabil, nu poate fi apreciat de instanţă ca o lezare a unui drept protejat de lege, în înţelesul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Răspunsul la o petiţie dat conform legii, chiar dacă este nefavorabil nu echivalează cu un refuz nejustificat, sau cu o nesoluţionare în termen legal a cererii.
Referitor la dispoziţiile art. 81 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, modul de calcul al vechimii continue în magistratură se stabileşte prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.
În cauză intimatul a emis în executarea şi în limitele prevederilor art. 81 alin. (3), hotărârile nr. 122/2005 şi nr. 11/2009, astfel încât corect Curtea de Apel a reţinut că nu a existat un refuz nejustificat al intimatului-pârât de a soluţiona cererea nr. 1/3831/1154 din 5 mai 2008.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul formulat de G.A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.A. împotriva sentinţei civile nr. 36/CA din 2 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 1220/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1226/2010. Contencios. Anulare act... → |
---|