ICCJ. Decizia nr. 1231/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1231/2010
Dosar nr.1196/2/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2696, din 23 iunie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul T.V., constatând calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în speţă sunt întrunite cumulativ condiţiile cerute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.
Astfel, pe de o parte acesta a avut gradul de căpitan în anul 1981, în cadrul Inspectoratului Judeţean al Securităţii Braşov şi gradul de maior în anul 1987, în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Cluj, iar pe de altă parte, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, a procedat la verificarea amănunţită a unor persoane culegând informaţii atât din viaţa profesională, cât şi din viaţa privată şi intimă a acestora, fapt ce reprezintă imixtiuni în viaţa privată, aşa cum corect a susţinut reclamantul.
S-a mai apreciat că nu poate fi reţinută susţinerea pârâtului potrivit căreia informatorii la care reclamantul face referire nu au furnizat informaţii care să aducă atingere drepturilor vreunei persoane şi că prin activitatea sa nu a avut conotaţii cu regim comunist, ci doar apărarea secretelor de stat din domeniile vizate de cadre de spionaj din Rusia, America, Germania, etc., întrucât pârâtul, procedând la dirijarea reţelei informative, pentru a afla, în principal natura relaţiilor cetăţenilor români cu cetăţeni străini, a suprimat dreptul persoanei vizate la viaţă privată şi libertatea opiniilor.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond că, în speţă, nu au fost încălcate prevederile art. 1 din OUG nr. 24/2008, astfel cum s-a susţinut de către pârât, dispoziţiile art. 6 din acest act normativ nefăcând distincţie în această privinţă şi, prin urmare, este lipsit de relevanţă de la cine anume a venit solicitarea.
Împotriva sentinţei civile nr. 2696 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâtul T.V., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii formulate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
A învederat recurentul, prin motivele căii de atac, că instanţa de fond a interpretat probele dosarului în mod extensiv şi nu în concordanţă cu realitatea. Recurentul a fost ofiţer într-un departament special al Securităţii care se ocupa cu cadre şi agenţi ce veneau în România sub diverse acoperiri şi nu a verificat niciun cetăţean român pentru convingerile sale politice sau pentru opiniile sale, ci numai dacă venea în contract cu asemenea persoane. Prin activitatea sa, a relevat recurentul, nu au fost încălcate sau îngrădite drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. În cauză fiind vorba de un cetăţean american, acesta a fost considerat de Departamentul Extern de Informaţii cadru al unui serviciu de spionaj care a venit în România sub acoperirea de doctorand, dar în realitate viza un domeniu strategic de importanţă naţională aflat în judeţul Braşov.
A mai precizat recurentul că iniţierea mai multor jocuri operative printre care şi o discuţie cu o persoană care ce se afla în contact cu acesta s-a realizat pentru dezinformarea cetăţeanului american şi pentru protejarea numitului T.G. de o acţiune de racolare a unui serviciu de spionaj. Nu există nicio probă concludentă şi pertinentă care să ducă la concluzia reţinută de instanţa de fond a imixtiunii în viaţa privată a persoanei. În plus, s-a mai considerat de către recurent că este eronată deducţia primei instanţe în sensul că simpla folosire a mijloacelor T.O. ar fi încălcat viaţa privată şi a opiniei persoanei respective. Or, verificarea unei persoane se făcea de obicei în mod secret, persoana vizată nici nu cunoştea acest fapt, iar în cazul în care nu existau date sau informaţii cu relevanţă pe linie de contraspionaj cazul se închidea şi se clasa, astfel că nu se putea pune problema încălcării dreptului la opinie, a dreptului la viaţă intimă sau la libertatea de circulaţie în străinătate.
Instanţa de fond, a concluzionat recurentul, a apreciat în mod nejustificat că dacă o persoană era verificată i se încălcau drepturile şi libertăţile fundamentale ale acesteia şi a constatat în mod neîntemeiat că ar fi încălcat, prin activitatea sa de angajat al Securităţii, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, prin lucrător al Securităţii se înţelege orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În mod legal, prin hotărârea recurată, a fost admisă cererea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a fost constatată calitatea pârâtului T.V. de lucrător al Securităţii, probându-se cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei că recurentul a avut gradele de căpitan în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Braşov (1981) şi, respectiv, maior în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Cluj (1987), şi că, în această calitate, a desfăşurat activităţi prin care a îngrădit cel puţin dreptul fundamental la viaţă privată (prin interceptarea legăturilor telefonice a unei persoane), drept prevăzut de art. 33 din Constituţia României din anul 1965, precum şi de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
În aceste condiţii, fiind întrunite în cauză condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se constată că motivele invocate prin cererea de recurs nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, astfel că se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul T.V. împotriva sentinţei civile nr. 2696 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.V. împotriva sentinţei civile nr. 2696 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1229/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1236/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
