ICCJ. Decizia nr. 1229/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1229/2010
Dosar nr.1076/2/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2352 din 3 iunie 2009, a respins excepţia tardivităţii acţiunii, invocată de pârât şi pe fond a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul P.I., constatând calitatea acestuia din urmă de lucrător al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 din OUG nr. 24/2008, pentru procedura verificării la cerere, nefiind prevăzut un termen de decădere în interiorul căruia să fie formulată acţiunea.
Pe fond, Curtea de apel a reţinut că, potrivit notei de constatare nr. S/DI/I/3762 din 11 decembrie 2008, întocmită de Direcţia Investigaţii a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul a avut gradul de maior în cadrul U.M.0632 Bucureşti - Direcţia IV, iar în această calitate a dispus împotriva unor persoane măsuri ce se încadrează în categoria celor prevăzute de OUG nr. 24/2008 constând în „activităţi prin care au fost suprimate sau au fost îngrădite drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului".
S-a mai reţinut că, urmare a acestor măsuri, persoanele vizate au fost supravegheate informativ, dacă au rude în străinătate, dacă sunt vizitaţi la domiciliu sau se interesează de diferite activităţi cu caracter militar, le-a fost confiscată corespondenţa, iar uneia dintre acestea i-a fost luat un angajament în sensul că regretă fapta de a iniţia o asociaţie, respectiv „Liga Iredentistă Română", astfel cum rezultă din procesul-verbal din 19 aprilie 1980, semnat de pârât.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 privind calitatea de lucrător al Securităţii, neputând fi primite susţinerile pârâtului în sensul că înfiinţarea unei organizaţii iredentiste, care presupune exagerarea drepturilor şi aspiraţiilor naţionale nu este percepută pozitiv nici în prezent, actul normativ sus-menţionat, neprevăzând excepţii în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii de natura celor invocate de pârât.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul P.I., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii. S-a motivat cererea şi pentru faptul că instanţa de fond a judecat excepţia tardivităţii sub aspectul art. 4 alin. (1) referitoare la procedura de verificare a persoanelor care candidează la funcţia supremă în stat, fără să observe că recurentul a invocat tardivitatea prevăzută de art. 4 din OUG nr. 24/2008.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând motivele de recurs, actele dosarului şi vis-à-vis de prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia de tardivitate a introducerii acţiunii invocată de pârât prevăzută de art. 4 din OUG nr. 24/2008, apreciind că în speţă acţiunea a avut la bază procedura verificării la cerere pentru care legea nu a prevăzut termen de decădere în interiorul căruia să se formuleze acţiunea.
Art. 4 din OUG nr. 24/2008 se aplică acţiunii în constatare formulate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în procedura de verificare a persoanelor care candidează la funcţia de preşedinte al României.
Corect a respins Curtea de Apel această excepţie faţă de argumentele invocate mai sus.
Pe fond, din probatoriile admise şi administrate, aflate la dosar, rezultă că recurentul a avut gradul de maior la U.M.0632 Bucureşti - Direcţia IV şi în această calitate a luat o serie de măsuri împotriva unor persoane, măsuri care, de fapt, reprezintă activităţi prin care au fost îngrădite drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Pe larg, Curtea de Apel a motivat care au fost aceste măsuri, argumentând în fapt şi în drept cu actele aflate la dosar în ce au constat în concret.
Este fără putinţă de tăgadă că datorită recurentului, persoanele vizate au fost supravegheate informativ, li s-a urmărit comportamentul şi relaţiile cu cei din jur, le-a fost confiscată corespondenţa.
Art.2 din OUG nr. 24/2008 defineşte calitatea de „lucrător al Securităţii", recurentul în calitate de maior al Securităţii suprimând şi îngrădind dreptul de exprimare şi libertatea opiniilor celor supravegheaţi.
La dosar există probe pertinente şi suficiente care să conducă instanţa la soluţia pe care a pronunţat-o, respectiv note de constatare, din care rezultă fără posibilitate de tăgadă calitatea de lucrător al Securităţii în sensul art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
Încălcarea drepturilor fundamentale ale omului prin activităţile desfăşurate de recurent, este fără dubiu argumentul pentru care prima instanţă a constatat calitatea de recurent-pârât de lucrător al Securităţii.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de P.I., conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei civile nr. 2352 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1226/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1231/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
