ICCJ. Decizia nr. 1226/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1226/2010
Dosar nr. 8896/1/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 172/F/CA din 8 septembrie 2009, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul D.C., în contradictoriu cu pârâţii Garda Naţională de Mediu, Comisariatul General al Gărzii Naţionale de Mediu şi Comisariatul Judeţean Sibiu al Gărzii Naţionale de Mediu şi, pe cale de consecinţă a dispus anularea deciziei nr. 59 din 14 ianuarie 2009, precum şi reintegrarea reclamantului în funcţia publică de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta 2 de salarizare, obligând totodată pârâţii să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pe perioada cuprinsă între data eliberării din funcţie şi până la reintegrare; a respins totodată acţiunea, în rest, precum şi cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa, a reţinut că HG nr. 1224/2007 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu, act administrativ cu caracter normativ, prin care s-a prevăzut desfiinţarea comisariatelor regionale de mediu, act ce a stat la baza deciziei atacate, a fost emis ca efect al OUG nr. 107/2007, privind modificarea alin. (1) al art. 2 din OUG nr. 17/2005, prin care s-a stabilit noua structură a Gărzii Naţionale de Mediu ce funcţionează la nivel central prin Comisariatul General şi are în subordine 41 de Comisariate Judeţene, Comisariatul Municipiului Bucureşti şi Comisariatul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, instituţii publice cu personalitate juridică.
S-a mai reţinut că, urmare a respingerii OUG nr. 107/2007, prin Legea nr. 235/2008, au fost repuse în vigoare în temeiul art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, prevederile art. 2 alin. (1) din OUG nr. 17/2005, care, în forma anterioară modificării, prevedeau că Garda Naţională de Mediu funcţionează la nivel central, prin Comisariatul General şi are în subordine comisariate regionale, instituţii publice cu personalitate juridică, comisariate judeţene, organizate ca servicii în cadrul comisariatelor regionale şi Comisariatul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, organizat în cadrul Comisariatului Regional Galaţi.
Pe cale de consecinţă, raportat la actele normative menţionate, instanţa a apreciat, ca nefondate, susţinerile pârâţilor privind desfiinţarea postului ocupat de reclamant, atâta vreme cât, succesiunea dispoziţiilor legale aplicabile în materie, a determinat revenirea la structura organizatorică şi la statul de funcţii existent în perioada derulării raportului de serviciu al reclamantului şi, dimpotrivă, ca fiind fondate capetele din acţiunea reclamantului, privind nelegalitatea deciziei nr. 59 din 14 ianuarie 2008 emisă de pârâtul Comisarul General al Gărzii Naţionale de Mediu şi reîncadrarea sa în funcţia deţinută anterior, cu plata despăgubirilor aferente.
Totodată, instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu a motivat capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata de daune morale şi că nu se mai impune analizarea viciilor de formă şi fond ale actului atacat raportat la cauza de nelegalitate a acestuia, menţionată mai sus.
A fost respinsă, de asemenea, cererea de cheltuieli de judecată motivat de împrejurarea că reclamantul nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, a declarat recurs pârâta Garda Naţională de Mediu.
Prin cererea de recurs s-a subliniat că în mod greşit instanţa fondului a considerat ca fiind emisă fără temei legal Decizia contestată de reclamant, acest act administrativ fiind emis în temeiul HG nr. 1244/2007, a OUG nr. 107/2007 şi a deciziilor nr. 300 şi 302 din anul 2007 prin care Comisariatul General a aprobat statul de funcţii şi organigrama Comisariatului General şi al celor judeţene.
Intimatul D.C. a solicitat, prin întâmpinare, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.
Examinând cauza prin prisma precizării recurentei care nu se subsumează niciunuia din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., cât şi prin prisma art. 3041 C. proc. civ. şi având în vedere probatoriul existent la dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.
Aşa cum se poate lesne observa din considerentele hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, judecătorul fondului a abordat acţiunea ce viza în principal anularea deciziei nr. 59 din 14 ianuarie 2009 emisă de pârâtul Comisarul General al Gărzii Naţionale de Mediu şi reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior cu plata despăgubirilor materiale aferente, prin raportare la motivele de nelegalitate invocate de reclamant şi la apărările formulate de pârâţi şi nu în ultimul rând ţinând seama de succesiunea dispoziţiilor legale aplicabile în materie ce a avut ca şi consecinţă revenirea la structura organizatorică şi la statul de funcţii existent în perioada derulării raportului de serviciu al reclamantului.
Prin OUG nr. 107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din OUG nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale, desfiinţându-se comisariatele regionale, astfel încât Garda Naţională de Mediu trebuia să funcţioneze la nivel central prin Comisariatul General şi avea în subordine 41 de comisariate judeţene, Comisariatul Municipiului Bucureşti şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.
OUG nr. 107/2007 a fost însă respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 747/05.11.2008.
HG nr. 1224/2007, ce a stat la baza emiterii deciziei a cărei anulare s-a cerut în speţă, nu mai poate produce efecte juridice întrucât a fost emisă în baza OUG nr. 107/2007, respinsă prin Lege.
Aşadar, deciziile emise în baza HG nr. 1224/2007 nu mai au suport legal, deoarece efectele respingerii OUG nr. 107/2007 sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ.
În concret, Decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2008 de eliberare a reclamantului din funcţia de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta 2 de salarizare în cadrul Comisariatului General al Gărzii Naţionale de Mediu, nu are suport legal, astfel că în mod corect instanţa de fond a procedat la anularea ei.
Este pertinentă trimiterea făcută în considerentele sentinţei atacate la dispoziţiile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, consecinţa fiind aceea a repunerii în vigoare a OUG nr. 17/2005.
Această abordare este susţinută şi de jurisprudenţa constantă în această materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal (spre exemplificare, deciziile nr. 4772 şi nr. 4773 din 16 decembrie 2008).
Ca urmare, văzând şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Garda Naţională de Mediu prin Comisariatul General împotriva sentinţei civile nr. 172/F/CA din 8 septembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1223/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1229/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
