ICCJ. Decizia nr. 1244/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1244/2010
Dosar nr.1050/35/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 155/CA din 5 octombrie 2009 a admis acţiunea formulată de reclamanta Ş.A., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea nr. 14674 din 5 august 2009, emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 20 ianuarie 1943-6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că înscrisul depus la dosar, respectiv, extras eliberat de Direcţia Judeţeană Braşov a Arhivelor Naţionale, din care rezultă că părinţii reclamantei, L.I. şi L.F., erau, la 1 noiembrie 1943, refugiaţi în mun. Braşov, coroborat cu declaraţiile autentificate ale martorilor C.G. şi P.C., precum şi cu copia certificatului de naştere al reclamantei, din care rezultă că aceasta s-a născut la data de 20 ianuarie 1943, în perioada refugiului părinţilor săi, fac dovada îndeplinirii de către aceasta a cerinţelor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în condiţiile în care reclamanta a suferit aceleaşi consecinţe ale refugiului ca şi părinţii săi.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9.
Recurenta a susţinut că intimata nu a făcut dovada persecuţiei etnice suferite şi nici a situaţiei de strămutare sau de refugiu în altă localitate decât cea de domiciliu, aşa cum prevăd expres dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 întrucât la data când părinţii săi s-au refugiat nu exista ca persoană fizică şi, prin urmare, nu avea un domiciliu de unde să se refugieze.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi sau concepuţi înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale unei asemenea experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei şi în condiţiile în care scopul legii este acordarea unor drepturi compensatorii celor afectaţi.
În consecinţă, intimata, născută în localitatea Braşov, unde părinţii ei erau refugiaţi la data de 20 ianuarie 1943, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de Legea nr. 189/2000, este îndreptăţită, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond, să beneficieze de dispoziţiile acestui act normativ.
Pentru aceste considerente, constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 155/CA din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1243/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1333/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
